كيفية صلاة النبي - صلى الله عليه وسلم -

كيفية صلاة النبي - صلى الله عليه وسلم -

Descrierea Rugăciunii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

Language: lang_ro
Prepared by: Renumitul învățat, Sheikh Abdul 'Aziz ibn Baz
Version: 2.1
Translations 74
Afrikanns Amharic Assamese Azerbaijani +70
Attachments 7
PDF
Audio
Video
+3

Descrierea Rugăciunii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

Renumitul învățat, Sheikh

Abdul 'Aziz ibn Abdullah ibn Baz

În Numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Toată Lauda I se cuvine lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra robului și Mesagerului Său, profetul nostru Mohammed, precum și asupra familiei și companionilor săi. Așadar,

acestea sunt câteva cuvinte succinte cu privire la descrierea Rugăciunii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), pe care am dorit să le prezint fiecărui musulman și fiecărei musulmane, pentru ca oricine le citește să se străduiască să îi urmeze exemplul în această privință, în conformitate cu spusele sale (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Rugaţi-vă aşa cum m-aţi văzut rugându-mă!” [1]. Ceea ce înseamnă: [1] Consemnat de Bukhari, nr. (605).

1- Să se săvârșească abluțiunea în mod corect, adică așa cum a Poruncit Allah Preaînaltul, conform Cuvântului Său: „O, voi cei care credeți! Atunci când vă ridicați pentru Rugăciune [As-Salat], spălați-vă fețele voastre și mâinile voastre până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre și [spălați-vă] picioarele voastre până la glezne![....]” [Coran, 5:6]. Versetul.

Iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: ,,Nicio Rugăciune nu este acceptată fără purificare.” [2] [2] Consemnat de Muslim, nr. (224).

Și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus celui care a efectuat greșit Rugăciunea: ,,Când te ridici la Rugăciune, efectuează Abluțiunea corect.” [3]. [3] Consemnat de Bukhari, nr. (5782).

2 - Credinciosul se îndreaptă cu tot corpul către Qibla, care este Ka'bah, oriunde s-ar afla, intenționând în inima sa îndeplinirea Rugăciunii pe care dorește să o facă, fie ea obligatorie sau opțională, fără a verbaliza intenția; deoarece verbalizarea acesteia nu este legiuită, ci este o inovație, dat fiind faptul că nici Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), nici companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei) nu au verbalizat intenția. El trebuie să așeze în fața sa o Sutră (un obiect-barieră) spre care să se roage, dacă este Imam sau se roagă singur. Îndreptarea către Qibla este o condiție a Rugăciunii, cu excepția unor cazuri excepționale, cunoscute și clarificate în cărțile învățaților.

3 - Rostește „Takbirat al-Ihram”: „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț), privind la locul prosternării.

4 - Își ridică mâinile la rostirea Takbir-ului până la nivelul umerilor sau al urechilor.

5- Punerea mâinilor pe piept, palma mâinii dreapte peste mâna stângă atingând cu degetele încheietura și puțin din antebrațul ei; întrucât acest lucru este confirmat de la Profetul Mohammed ﷺ.

6 - Este recomandat să se citească ruga pentru deschiderea Rugăciunii, și anume: ,,O, Allah, îndepărtează-mă pe mine de păcatele mele aşa cum ai îndepărtat Estul de Vest, O, Allah, curăţă-mă [și purifică-mă] de păcate aşa cum o haină albă este curățată de murdărie, O, Allah, curăţă-mi păcatele cu zăpadă, apă şi gheață.”[4]. [4] Consemnat de Bukhari, nr. (744), și de Muslim, nr. (598).

Iar dacă dorește, spune în loc de aceasta: „Subhanaka Allahumma ua bi-hamdika, ua tabaraka -smuka, ua ta'ala geadduka, ua la ilaha ghairuka” (Preaslăvit ești Tu, o, Allah și toată Lauda Ți se cuvine numai Ție! Preabinecuvântat este Numele Tău și Preaînalt este Rangul Tău! Și nu există niciun dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Tine) [5], Și dacă rostește alte rugi de deschidere a Rugăciunii, despre care există dovezi că au fost spuse de către Profetul Mohammed(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), nu este nicio greșeală. Este mai bine să o spună pe aceasta o dată, iar pe cealaltă altă dată, deoarece aceasta este o urmare mai completă a exemplului său. Apoi spune: „Eaudhu billahi min aș-Șaitan ir-Ragim” (Caut protecţia lui Allah de satana, cel alungat!), „Bismillah ir-Rahman ir-Rahim” (În Numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Îndurător) și recită apoi Surat al-Fatiha, conform spuselor sale: „Rugăciunea celui care nu recită Surat al Fatiha nu este validă.” [6] Și spune după aceasta - Amiin - cu voce tare în Rugăciunile care se rostesc cu voce tare, și în șoaptă în cele silențioase. Apoi recită ce poate din Coran, și cel mai bine este să recite după Surat Al-Fatiha în Rugăciunea Dohor, Asr și Ișa din Capitole de lungime medie, în Rugăciunea Fajr din cele lungi, iar în Rugăciunea Maghrib, uneori din cele lungi și alteori din cele scurte, conform hadis-urilor relatate în acest sens. [5] Consemnat de Muslim, nr. (399). [6] Consemnat de Bukhari, nr. (756).

7- Rostește „Allahu Akbar” ridicându-și mâinile la nivelul umerilor sau al urechilor după care se duce în plecăciune având capul la același nivel cu spatele, paralele cu solul și cu palmele pe genunchi, iar degetele răsfirate. Rămâne în acea poziție și spune: „Subhana Rabbi-l Adim” - (Slavă Domnului meu, Cel Preamăreț). Este bine să o repete de trei sau o poate face de mai multe ori și este recomandat să spună, de asemenea: ,,O, Allah, departe de Tine orice imperfecţiune și toată Lauda Ţi Se cuvine Ţie, O, Allah, iartă-mă!”[7]. [7] Consemnat de Bukhari, nr. (817), și de Muslim, nr. (484).

8 - Își ridică capul din plecăciune („Ruku'”) îndeptându-și corpul, ridicând în același timp și palmele până la nivelul umerilor sau al urechilor, spunând: ,,Sami Allahu liman Hamidah” (Allah îl Aude pe cel care Îl Laudă!) În cazul în care este Imam sau se roagă singur, spune în timp ce se ridică din plecăciune: ,,Rabbanaa ua laka-l-hamdu hamdan kathiran tayyiban mubarakan fihi mil’a s-samauati ua mil’a l-ardi ua mil’a ma și’ta min șay’in baʿd.” (O, Domnul nostru, Ție Ți se cuvine Lauda cea abundentă, pură și binecuvântată, care umple Cerurile și Pământul și umple tot ceea ce Tu Ți-ai Dori mai mult de acestea.) [8]. [8] Consemnat de Bukhari, nr. (711), și de Muslim, nr. (598).

Iar dacă este condus în Rugăciune, acesta spune la ridicare: „Rabbana ua lakal-hamd...” (Domnul nostru, Ție Ți se cuvine toată Lauda...) până la sfârșitul celor menționate anterior. Și dacă fiecare dintre ei adaugă - adică Imamul, cel care este condus în Rugăciune și cel care se roagă singur - „O, Tu, Cel Vrednic de Laudă și Măreție, cea mai adevărată este Lauda pe care o rostește un rob – și noi toți suntem robii Tăi –: O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai Dăruit şi nimeni nu poate dărui ceea ce Tu ai Oprit, și nicio bogăție sau măreție nu poate fi de niciun folos nimănui [decât prin Voia Ta], căci de la Tine sunt toate bogățiile și mărețiile.” [9] Și este considerat Hadis Hasan (acceptat). [9] Consemnat de Muslim, nr. (477).

Este de preferat ca fiecare dintre ei – adică Imamul, cel care se roagă în spatele Imamului și cel care se roagă singur – să-și pună mâinile pe piept, așa cum a făcut și în timpul statului în picioare de dinaintea plecăciunii (Ruku'), deoarece acest lucru este confirmat de la Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) prin relatarea lui Wa'il ibn Hujr și a lui Sahl ibn Sa'd (Allah să fie mulțumit de ei).

9 - Se prosternează rostind formula „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț), așezând genunchii înaintea palmelor, dacă poate, însă dacă îi este dificil, va așeza palmele înaintea genunchilor, îndreptând degetele de la picioare și de la mâini către Qibla, ținând degetele de la mâini apropiate și întinse. Prosternarea se face pe cele șapte părți ale corpului: fruntea împreună cu nasul, palmele, genunchii și vârfurile degetelor de la picioare. În timpul prosternării va spune: „Subhana Rabbyial ’A’la” (Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt), fiind recomandat (Sunnah) să rostească această formulă de trei ori sau mai mult de trei. De asemenea, este de dorit ca pe lângă aceasta să spună: „O, Allah, Domnul nostru, departe de Tine orice imperfecțiune și toată Lauda Ți se cuvine Ție, O, Allah, iartă-mă!” Și să-și înmulțească rugile, conform spuselor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Atunci când faci plecăciunea, glorifică-L pe Domnul tău, iar în prosternare, străduiește-te să faci cât mai multe rugi pentru că, cel mai probabil, acestea vor primi răspuns.”[10] [10] Consemnat de Muslim, nr. (479).

Și Îi cere Domnului său binele din această viață și al Vieții de Apoi, Indiferent dacă Rugăciunea este obligatorie (Fard) sau opțională (Nafilah), el își îndepărtează brațele de trunchi, abdomenul de coapse și coapsele de gambe și nu atinge cu antebrațele sale solul, potrivit spuselor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Prosternați-vă corect (în Sujood) și niciunul dintre voi să nu-și așeze antebrațele pe pământ asemenea unui câine.” [11] [11] Consemnat de Bukhari, nr. (788) și de Muslim, nr. (493).

10- Își ridică fruntea de pe sol spunând „Allahu Akbar”, și se așează pe piciorul stâng, cu laba piciorului drept ridicată vertical, iar mâinile se așează pe coapse aproape de genunchi și rostește: „Domnul meu, iartă-mă, ai Milă de mine, călăuzeşte-mă, dă-mi cele necesare traiului, dă-mi sănătate și împuterniceşte-mă.” [12]. Și stă confortabil (liniștindu-se) în această poziție. [12] Consemnat de at-Tirmidhi, nr. (284), de Abu Dawood, nr. (850), și de Ibn Majah, nr. (898).

11- Efectuează cea de-a doua prosternare, spunând „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț), făcând în aceasta același lucru ca și în prima prosternare.

12 - Își ridică capul spunând „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) și stă așezat pentru scurt timp, la fel cum stă între cele două prosternări. Această ședere este numită „șederea pentru liniștire” și este recomandată, însă dacă este omisă, nu este nicio greșeală. În timpul ei nu se rostește nicio pomenire sau vreo rugă. Apoi se ridică în picioare pentru cea de-a doua „Rakat”, direct de pe genunchi, dacă poate, iar dacă îi este greu, se sprijină cu mâinile pe sol. Apoi citește Surat al Fatiha, urmată de ceea ce îi este la îndemână din Coran, după care îndeplinește această Unitate de Rugăciune (Rakat) la fel cum a îndeplinit-o și pe prima.

13 - Dacă Rugăciunea este una cu două Unități – precum Rugăciunea de Fajr, de Vineri sau a Sărbătorilor (Eid) – cel care se roagă se așează după ridicarea din a doua prosternare, cu laba piciorului drept ridicată vertical, stând așezat pe piciorul stâng. Își pune mâinile pe coapse închizând toate degetele cu excepția arătătorului de la mâna dreaptă, cu care indică Unicitatea (at-Tauhid). Este de asemenea bine dacă închide în palmă degetul mic și inelarul, unește degetul mare cu cel mijlociu formând un cerc și indică cu arătătorul spre Qibla. Ambele moduri sunt confirmate de Profetul Mohammed ﷺ. Cel mai preferabil este să alterneze între aceste două moduri. Așadar, în continuare în această ședere, rostește Tașahud-ul: „At-Tahiyyatu lillahi uas-Salauatu uat-Tayyibatu. As-Salamu ‘alaika ayyuhan nabiyyu ua rahmatullahi ua barakatuhu. Assalamu ‘alaina ua’ala ibadil-lahis -Salihin, aș hadu an-La ilaha il-lal lahu ua aș hadu anna Muhammadan abduhu ua rasuluhu.” (Toate salutările sunt pentru Allah, toate actele de Slăvire și faptele bune sunt pentru El. Pacea, Mila și Binecuvântarea lui Allah să fie asupra ta, o, Profetule. Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor robilor drepți ai lui Allah. Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de adorare, în afară de Allah, și mărturisesc că Mohammed este robul și Trimisul Său.) Apoi spune: „Allahumma salli ‘ala Muhammad, ua-’ala ali Muhammad, kama sallayta ‘ala Ibrahim ua-’ala ali Ibrahim, innaka Hamidun Magid, allahumma barik ‘ala Muhammad, ua-’ala ali Muhammad, kama barakta ‘ala Ibrahim ua- ’ala ali Ibrahim, innaka Hamidun Magid.” (O, Allah, trimite salutări asupra lui Mohammed şi asupra urmaşilor lui Mohammed, aşa cum ai trimis salutările Tale asupra lui Avraam şi asupra urmaşilor lui Avraam. Cu adevărat, Tu eşti plin de Slavă şi Măreţie. O, Allah, trimite binecuvântarea Ta asupra lui Mohammed şi asupra urmaşilor lui Mohammed, aşa cum ai trimis binecuvântări asupra lui Avraam şi asupra urmaşilor lui Avraam. Cu adevărat, Tu eşti plin de Slavă şi Măreţie.) [13] [13] Consemnat de Bukhari, nr. (797) și de Muslim, nr. (402).

Și caută adăpost la Allah de patru lucruri, spunând: „O, Allah, caut adăpost la Tine de chinurile Iadului, și de chinurile mormântului, și de tentațiile vieții și a morții, și de răul ispitei Anticristului.” [14]. [14] Consemnat de Bukhari, nr. (1311), și de Muslim, nr. (588).

Apoi se poate ruga pentru orice dorește din binele acestei lumi și al Lumii de Apoi, iar dacă se roagă pentru părinții săi sau pentru alți musulmani, nu este nicio problemă - indiferent dacă Rugăciunea este obligatorie sau voluntară; conform spuselor generale ale Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în hadis-ul lui Ibn Masoud (Allah să fie mulțumit de el), când l-a învățat Tașahud-ul: „Apoi, după aceasta, să aleagă ruga care îi este cea mai plăcută și să se roage”. [15] Iar într-o altă relatare: „Apoi să aleagă din rugile sale ceea ce voiește să ceară.” [16] [15] Consemnat de Al-Nasa'i, Nr. (1298) [16] Consemnat de Muslim, nr. (402).

Iar aceasta cuprinde tot ceea ce îi aduce beneficii omului în această viață și în Viața de Apoi. Apoi salută în partea dreaptă; „Assalamu aleykum ua rahmatullah”- și în partea stângă spunând: „Assalamu aleykum ua rahmatullah.” (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră).

14- În cazul în care Rugăciunea are trei Unități, precum cea de Maghrib, sau patru Unități, precum cele de Dohor, Asr și Ișa, se recită at-Tașahud menționat anterior împreună cu transmiterea de salutări asupra Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) apoi musulmanul se ridică în picioare, sprijinindu-se pe genunchi (sau pe mâini dacă nu poate altfel), ridicându-și mâinile la nivelul umerilor sau al urechilor și spunând: „Allahu Akbar”. În continuare își așează mâinile pe piept, așa cum a fost explicat anterior, și recită doar Surat Al-Fatiha. Dacă, uneori, în a treia și a patra Unitate de Rugăciune de Dohor se recită ceva în plus față de Surat Al-Fatiha, atunci nu este nicio problemă, deoarece acest lucru este confirmat de ceea ce a fost relatat de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) într-un hadis de la Abu Sa'id (Allah să fie mulțumit de el). Dacă se omite transmiterea de salutări asupra Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) după primul Tașahud, nu este nicio problemă, deoarece aceasta este o faptă recomandată și nu una obligatorie în primul Tașahud. Apoi, se recită Tașahud-ul după a treia Unitate de Rugăciune de la Maghrib și după a patra de la Dohor, Asr și Ișa, așa cum a fost explicat anterior pentru Rugăciunea cu două Unități. Apoi, se rostește formula de „As-Salam...” întorcând capul spre dreapta și mai apoi spre stânga. Apoi se cere iertare de la Allah de trei ori, și se spune: „Allahumma antas-salam ua minkas-salam, tabarakta ya dhal-gialali ual-ikram.” (O, Allah, Tu eşti As-Salaam (Pacea – Făcătorul de pace şi Sursa Păcii, Cel lipsit de orice deficit) şi de la Tine este toată Pacea. Slăvit eşti Tu, o, Cel a Căruia este Măreţia şi Cinstea). [17] Înainte de a se întoarce către oameni, dacă este Imam, apoi (după ce se întoarce cu fața la oameni) spune: „La ilaha illal-lah uahdahu la şarika lah, lahul-mulku, ualahul-hamd, uahuua ‘ala kulli şayin qadir, la haula uala quuuata illa billah, allahumma la mani’a lima a’tayt, uala mu’tiya lima mana’t, uala yanfa’u dhal-giaddi minkal-giadd, la ilaha illal-lah, uala na’budu illa iyyah, lahun-ni’matu ualahul-fadl, ualahu th-thana-ul-hasan, la ilaha illal-lah mukhlisina lahud-din ualau karihal-kafirun.” (Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Unicul, Care nu are pe nimeni asociat, a Lui este Împărăţia şi a Lui este Lauda şi El este cu Putere peste toate, Atotputernic. Nu există forţă și nici putere decât cu Allah. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai Dăruit şi nimeni nu poate dărui ceea ce Tu ai Oprit, și nicio bogăție sau măreție nu poate fi de niciun folos nimănui [decât prin Voia Ta], căci de la Tine sunt toate Bogățiile și Mărețiile. Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah şi noi nu Îl adorăm decât pe El. Ale Lui sunt toate Binecuvântările, Virtuțile şi Glorificarea cea frumoasă. Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah şi noi numai Lui Îi suntem devotați întru religia cea adevărată, chiar şi dacă aceasta nu le este plăcută necredincioşilor.) [18] [17] Consemnat de Muslim, nr. (591). [18] Consemnat de Muslim, nr. (402)

Să spună «Subhan Allah» (Slăvit fie Allah) de treizeci și trei de ori, «Al-hamdu Lillah» (Toată Slava I se cuvine lui Allah) de tot atâtea ori și «Allahu Akbar» (Allah este Cel mai Măreţ) de tot atâtea ori, și să spună pentru a completa o sută: «La ilaha illa Allahu, Uahdahu la șarika Lah, Lahu al-mulku ua Lahu al-hamdu, ua Hua ‘ala kulli șai’in Qadir.» (Nu există nimeni şi nimic demn de adorare în afară de Allah, Care nu are parteneri. Lui Îi aparţin Stăpânirea şi toată Slava, şi El este cu Putere peste toate). Să recite Ayat Al-Kursi, «Qul Huua Allahu Ahad...», «Qul a'udhu bi Rabbil-Falaq...» și «Qul a'udhu bi Rabbin-Nas» după fiecare Rugăciune. Este recomandat să se repete aceste trei Sure de trei ori după Rugăciunea Fajr și Rugăciunea Maghrib, deoarece există hadis-uri în acest sens de la Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Toate aceste Adhkar-uri sunt Sunnah și nu sunt obligatorii.

Este legiuit pentru fiecare musulman și musulmană să ofere patru Rakat înainte de Rugăciunea de Dohor și două după, două Rakat după Rugăciunea de Maghrib, două Rakat după Rugăciunea de Ișa și două Rakat înainte de Rugăciunea de Fajr. În total sunt douăsprezece Rakat. Aceste Rakat sunt numite Ar-Rauatib, deoarece Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) le respecta cu regularitate în timpul reședinței sale. În timpul călătoriei, el renunța la împlinirea lor, cu excepția Rugăciunii Sunnah de Fajr și a rugăciunii de Uitr, deoarece el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) le îndeplinea cu regularitate atât în timpul rezidenței, cât și în timpul călătoriei. Este preferabil ca aceste rugăciuni regulate (ar-Rauatib) și rugăciunea de Uitr să fie împlinite acasă, însă, dacă sunt împlinite în moschee, nu este nimic greșit; conform spuselor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Cea mai bună rugăciune a omului este în casa sa, cu excepția Rugăciunii obligatorii [19].” [19] Consemnat de Bukhari, nr. (6860).

Efectuarea acestor Rakat într-un mod consecvent este unul dintre motivele pentru a ajunge în Paradis, după cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Aceluia care a îndeplinit douăsprezece Rakat într-o zi și o noapte, i s-a construit datorită lor o casă în Paradis.” [20] [20] Consemnat de Muslim, nr. (728).

Iar dacă împlinește patru Unități de Rugăciune înainte de Rugăciunea de Asr, două înainte de Rugăciunea de Maghrib și două înainte de Rugăciunea de Ișa, atunci este bine; deoarece s-a confirmat de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ceea ce indică acest lucru. Iar dacă împlinește patru Unități de Rugăciune după Rugăciunea de Dohor și patru înainte de ea, atunci este bine; conform spuselor sale (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Pe acela care a împlinit cu regularitate patru Unități de rugăciune (Rakat) voluntare înainte de Rugăciunea de Dohor și patru după aceasta, Allah l-a făcut interzis Focului Iadului.”  [21]. Înțelesul este că se adaugă la Rugăciunea Sunnah două Rakat după Dohor; deoarece rugăciunea Sunnah (pentru Dohor) este de patru înainte și două după. Astfel, dacă se adaugă încă două Rakat după rugăciunile Sunnah de Dohor, se împlinește ceea ce este menționat în hadis-ul lui Umm Habibah (Allah să fie mulțumit de ea). [21] Consemnat de Ahmad, nr. (25547), de at-Tirmidi, nr. (393), și de Abu Dawood, nr. (1077).

Și Allah este Dăruitorul succesului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului nostru Mohammed ﷺ, fiul lui Abdullah, și asupra familiei sale, a companionilor săi și a urmașilor săi care îl urmează cu virtute până în Ziua Judecății.