المختصر المفيد للمسلم الجديد

Scurt ghid pentru noul musulman

Autor

Mohammed Aș-Șahri

Mohammed Aș-Șahri

În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător

Introducere

Toată lauda I se cuvine lui Allah. Lui Îi mulțumim și lui Îi cerem ajutorul. Căutăm adăpost la Allah de răul ascuns în sufletele noastre și de faptele noastre rele. Cel pe care Allah îl călăuzește nu va fi rătăcit, iar cel pe care Allah îl rătăcește nu poate fi călăuzit. Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Unicul, care nu are pe nimeni asociat și mărturisesc că Mohammed este robul și Trimisul Său.

Să continuăm așadar:

Allah l-a înnobilat pe om și l-a înălțat deasupra multora dintre făpturile Creaței Sale. Allah Preaînaltul a spus: „Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam.” [Coran, 17:70] Allah a sporit cinstea acestei comunități și prin trimiterea celui mai de seamă dintre Profeți - Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), prin pogorârea a celei mai alese dintre Scripturile Sale - Nobilul Coran, și El a acceptat pentru această comunitate cea mai măreață religie pe care El a prescris-o, Islamul. Allah Preaînaltul a spus: „Sunteți cea mai bună comunitate care s-a făcut [drept exemplu] pentru oameni. Voi porunciți ceea ce este drept și interziceți ceea ce este nedrept și credeți în Allah. Dacă oamenii Scripturii ar fi crezut, ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt și credincioși, dar cei mai mulți dintre ei sunt nelegiuiți.” [Coran, 3:110] Printre cele mai mari binecuvântări pe care Allah Preaînaltul le-a pogorât asupra omului se numără și faptul că El l-a îndrumat pe acesta către Islam, l-a menținut pe această cale și l-a susținut în practicarea legilor și prescripțiilor sale. Această lucrare, deși succintă, are o importanță deosebită, având în vedere faptul că ea reprezintă o modalitate de învățare pentru noul convertit a tot ceea ce el nu cunoaște în momentul acceptării Islamului, pe scurt și pe înțelesul său, făcându-i clare trăsăturile de bază ale acestei religii mărețe. Odată ce el a priceput aceste aspecte și le-a pus în practică, va purcede mai apoi spre căutarea sporirii informațiilor acumulate, pentru a-L cunoaște și mai bine pe Domnul său Cel Preaînalt și pe profetul său Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), precum și religia sa - Islamul. Prin urmare el va putea să Îl adore pe Allah Preaînaltul cu deplină înțelegere și conștiință și își va putea găsi liniștea interioară, sporindu-și astfel credința prin apropierea din ce în ce mai mare de Allah Preaînaltul prin acte de adorare și prin urmarea Tradițiilor profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Îi cer lui Allah Preaînaltul să binecuvânteze fiecare cuvânt din această carte, să îl facă benefic pentru Islam și pentru musulmani, să îl facă sincer și devotat numai pentru și de dragul lui Allah și să facă această carte un prilej de răsplată pentru toți musulmanii, pentru cei vii și pentru cei morți dintre ei.

Și ne rugăm la Allah ca pacea și binecuvântarea Sa să pogoare asupra profetului Său, Mohammed și asupra neamului său și a tuturor companionilor săi.

Mohammad ibn Aș-Șibah Aș-Șahri

2/11/1441 H

Domnul meu este Allah

Allah Preaînaltul a spus: „O, voi oameni, slăviți-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei de dinaintea voastră, pentru ca voi să deveniți dreptcredincioși.” [Coran 2:21]

Allah Preaînaltul a spus: „El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, Știutorul celor nevăzute și al celor văzute. El este Ar-Rahman [Cel Milostiv], Ar- Rahim [Îndurător].” [Coran, 59:22]

Allah Preaînaltul a spus: „Nu este nimic asemenea cu El. El este As-Sami' [Cel care Aude Totul] și Al-Basir [Cel care Vede Totul].” [Coran, 42:11]

Allah este Domnul meu și Domnul a tot ceea ce există, Stăpânitorul, Creatorul, Îndestulătorul și Orânduitorul tuturor lucrurilor.

Și El este Unicul îndreptățit de a fi adorat și nu există alt Domn și nici alt Dumnezeu în afară de El.

El are cele mai frumoase Nume și cele mai mărețe Atribute, confirmate de El Însuși și de către Profetul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), ele ating cele mai înalte niveluri ale perfecțiunii și frumuseții. Nimic nu este asemenea Lui și El este Cel care Aude și Vede totul.

Dintre Preafrumoasele Nume ale lui Allah amintim:

Ar-Razzaq (Îndestulătorul), Ar-Rahman (Preamilostivul), Al-Qadir (Atotputernicul), Al-Malik (Stăpânul), As-Sami' (Cel care aude totul), As-Salam (Dătătorul de pace), Al-Basir (Atoatevăzătorul), Al-Uakil (Ocrotitorul), Al-Khaliq (Creatorul), Al-Latif (Cel Blând), Al-Kafi (Cel Atotsuficient), Al-Ghafur (Preaiertătorul).

Ar-Razzaq (Îndestulătorul): Cel responsabil pentru a le oferi supușilor Săi proviziile necesare supraviețuirii inimilor și trupurilor.

Ar-Rahman (Cel Milostiv): Cel a Cărui Îndurare și Milă este măreață, vastă și atotcuprinzătoare.

Al-Qadir (Atotputernicul): Cel a Cărui Putere este deplină. El nu este caracterizat de niciun fel de neputință sau slăbiciune.

Al-Malik (Stăpânitorul): Cel Căruia Îi sunt atribuite toate calitățile de măreţie, dominare și orânduire și El este Stăpânul a tot și a toate și orânduitorul lor.

As-Sami' (Cel care aude totul): Cel care cuprinde cu știința Sa tot ceea ce poate fi auzit, atât în taină cât și vădit.

As-Salam (Făcătorul de pace): Cel care este departe de orice lipsă sau imperfecțiune.

Al-Basir (Atoatevăzătorul): Cel care cuprinde totul cu Privirea Sa, indiferent cât de precis și de mic ar fi. Cel a Cărui știință este desăvârșită în privința tuturor lucrurilor. El are înțelegerea deplină cu privire la acestea, chiar și asupra aspectelor lor lăuntrice.

Al-Uakil (Ocrotitorul): Cel care garantează ocrotirea mijloacelor necesare supraviețuirii creaturilor Sale, care gestionează atingerea intereselor lor și care îi are în grija Sa pe supușii Săi dreptcredincioși, protejându-i și facilitându-le lor aceste aspecte.

Al-Khaliq (Creatorul): Creatorul tuturor lucrurilor și Cel care le-a adus în existență într-o manieră nemaiîntâlnită.

Al-Latif (Cel Blând): Cel care îi înnobilează pe slujitorii Săi, Cel care arată Milă față de ei și răspunde rugilor.

Al-Kafi (Cel Atotsuficient): Cel care este îndeajuns pentru toți robii Săi în privința a tot ceea ce au nevoie de la El și al Cărui sprijin este îndeajuns. El nu are nevoie de susținerea nimănui și prin susținerea Lui nu mai rămâne nicio nevoie de susținerea altcuiva.

Al-Ghafur (Preaiertătorul): Cel care îi protejează pe robii Săi de răul păcatele lor și nu îi pedepsește pentru ele.

Dreptcredinciosul musulman reflectează asupra minunatei creații a lui Allah și la modalitatea în care El facilitează și ușurează anumite aspecte pentru creaturile Sale. Printre acestea putem observa și grija creaturilor față de puii lor, asigurându-le hrană și îngrijire până când aceștia se pot descurca singuri. Slava lui Allah, Creatorul lor, Cel care arată blândețe față de creaturile Sale! Și tot o expresie a blândeții și a grijii Sale față de acestea este și faptul că El le-a înzestrat cu abilități care să le ajute în atingerea unei stări de optim, în pofida slăbiciunii lor depline.

Profetul meu este Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

Și a spus Preaînaltul: „V-a venit vouă un Trimis dintre voi, căruia îi sunt grele necazurile ce vă lovesc, care este plin de grijă pentru voi, iar cu dreptcredincioșii el este Ra’uuf [Milostiv] și Rahim [Îndurător].” [Coran, 9:128]

Și a spus Preaînaltul: „Și Noi nu te-am trimis [o, Mohammed] decât ca o îndurare pentru lumi.” [Coran, 21:107]

Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) o îndurare călăuzitoare

Mohammed ibn Abdullah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este încheietorul Profeților și al Mesagerilor. El a fost trimis de către Allah Preaînaltul cu religia Islamului întregii omeniri, pentru a-i călăuzi pe oameni către tot ceea ce este mai bun și mai măreț - monoteismul (at-tauhid - credința în Unicitatea lui Allah) și pentru a-i opri de la ceea ce este rău, cel mai mare rău fiind politeismul (șirk - a-I face asociați lui Allah în adorare).

Se impune ascultarea sa și credința în cele pe care el le-a vestit, și îndepărtarea de cele pe care el le-a oprit și pe care le-a respins, iar Allah nu trebuie să fie adorat decât în modalitatea prescrisă de El.

Mesajul său profetic și Mesajele tuturor Profeților de dinaintea lui sunt o chemare la adorarea numai a lui Allah, Unicul, fără a-I face Lui asociați.

Dintre calitățile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) amintim:

onestitatea, mila și îndurarea, toleranţa, răbdarea, vitejia, generozitatea, bunele maniere, corectitudinea, modestia, iertarea.

Nobilul Coran este Cuvântul Domnului meu

Și a spus Preaînaltul: „O, voi oameni, v-a venit vouă Dovadă de la Domnul vostru și Noi am pogorât asupra voastră o lumină limpede.” [Coran, 4:174]

Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah Preaînaltul pe care El l-a pogorât profetului Său - Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) pentru a-i scoate pe oameni din întuneric la lumină și pentru a-i călăuzi către calea cea dreaptă.

Cel care-l citește dobândește o răsplată măreață, iar cel care pune în practică călăuzirea sa, cu adevărat, a pășit pe drumul cel drept.

Învăț despre Stâlpii Islamului

Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Islamul a fost clădit pe cinci (stâlpi): mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah și că Mohammed este Trimisul lui Allah, împlinirea Rugăciunii, oferirea Daniei (Zakat), Postul în luna Ramadan, și Pelerinajul (Hajj) la Ka'abah (Casa cea Sfântă).

Stâlpii Islamului sunt acte de adorare obligatorii pentru fiecare musulman. Islamul nu poate fi împlinit decât prin credința în obligativitatea lor și împlinirea acestora în totalitate, pentru că această religie se bazează pe ele, și tocmai din acest motiv ele au fost numite stâlpii Islamului.

Stâlpii Islamului sunt următorii:

Primul stâlp: Mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah și că Mohammed este Trimisul lui Allah.

Și a spus Preaînaltul: „Deci să știi [o, Mohammed] că nu există altă divinitate afară de Allah.” [Coran, 47:19]

Și tot astfel a spus: „V-a venit vouă un Trimis dintre voi, căruia îi sunt grele necazurile ce vă lovesc, care este plin de grijă pentru voi, iar cu dreptcredincioșii el este Ra’uuf [milostiv] și Rahim [îndurător].” [Coran, 9:128]

Sensul mărturisirii că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah este acela că nimic nu poate fi adorat întru dreptate în afară de Allah.

Iar sensul mărturisirii de credință că Mohammed este Trimisul lui Allah presupune faptul că se impune respectarea tuturor celor pe care el le-a poruncit, credința în toate cele pe care el le-a vestit și propovăduit și îndepărtarea de cele pe care el le-a oprit și le-a respins și ca Allah să fie adorat doar în modalitatea prescrisă.

Al doilea stâlp al Islamului: Împlinirea Rugăciunii

Și a spus Preaînaltul: „Efectuați rugăciunea.” [Coran, 2:110]

Rugăciunea trebuie să se realizeze în modalitatea în care a fost prescrisă de către Allah Preaînaltul și în care am fost instruiți de către trimisul Său Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Al treilea stâlp: oferirea Daniei (Zakat)

Și a spus Preaînaltul: „Și oferiți zakah [caritatea anuală obligatorie].” [Coran, 2:110]

Allah Preaînaltul a impus Dania drept o modalitate de testare a sincerității credinței musulmanului și ca o formă de mulțumire față de Domnul său pentru binecuvântările materiale primite și, de asemenea, pentru ajutorarea celor săraci și nevoiași.

Dania se oferă celor îndreptățiți să o primească (conform prescripțiilor islamice).

Aceasta este o obligativitate impusă din punct de vedere material, dacă bunurile materiale și financiare deținute au atins un anumit prag. Ea se oferă celor opt categorii (de oameni) menționate de către Allah în Nobilul Coran, printre care și cel sărac și cel nevoiaș.

În împlinirea acesteia se regăsesc mila, îndurarea și bunătatea. Ea este o purificare a caracterului și a bunurilor materiale ale musulmanului, o mulțumire sufletească pentru cei săraci și nevoiași și o modalitate de întărire a legăturilor de dragoste și de fraternitate între membrii comunității musulmane. De aceea, deptrecdinciosul musulman plătește această Danie cu o inimă bună, fericit că o poate îndeplini, știind că aceasta aduce și altor oameni fericirea.

Cota plății Zakatului pentru bunurile deținute este de 2.5% din averea economisită, indiferent dacă aceasta este sub formă de aur, argint, bani în numerar sau bunuri comerciale destinate cumpărării și vânzării cu scopul obținerii de profit. Zakatul trebuie plătit în cazul în care valoarea bunurilor economisite a atins un anumit prag, și aceste bunuri s-au aflat în posesia respectivei persoane pentru o perioadă de un an încheiat (conform calendarului lunar).

De asemenea, Zakatul se impune si celor care dețin un anumit număr de vite (cămile, bovine și ovine), dacă pe majoritatea duratei anului acestea se hrănesc în mod liber, cu iarbă crescută în mod natural, fără a fi hrănite de stăpânul lor (suferind astfel anumite costuri suplimentare).

Tot astfel, Zakatul trebuie plătit și pentru cele care provin din pământ, precum grânele și roadele, și, de asemenea, pentru mineralele și comorile (descoperite), dacă au atins un anumit prag prestabilit.

Cel de-al patrulea stâlp: Postul în luna Ramadan

Și a spus Preaînaltul: „O, voi cei care credeţi, v-a fost poruncit vouă postul, aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră, poate că veţi fi dintre cei dreptcredincioși!” [Coran, 2:110]

Ramadanul este cea de-a noua lună a anului în calendarul islamic (Hijri) și este o lună măreață pentru musulmani, cu un statut deosebit față de celelalte luni ale anului. Postul integral al acestei luni este unul dintre cei cinci Stâlpi ai Islamului.

Postul în Ramadan este o formă de adorare a lui Allah prin abținerea de la mâncare, băutură, întreținerea de relații sexuale, precum și de la orice altceva care invalidează postul, de la ivirea zorilor (intrarea timpului rugăciunii Fajr) și până la apusul soarelui, de-a lungul tuturor zilelor din luna Ramadan.

Cel de-al cincilea Stâlp: Pelerinajul la Casa cea Sfântă

Și a spus Preaînaltul: „Și este o datorie a oamenilor față de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele necesare.” [Coran, 3:97]

Hajj-ul (Pelerinajul) se impune celui care are posibilitatea de a-l îndeplini, o dată în viață. Acesta presupune călătoria la Casa cea Sfântă și la locurile ritualurilor sfinte din Mecca, cu scopul de a îndeplini acte de adorare specifice, într-o perioadă de timp specifică. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a împlinit Pelerinajul, așa cum l-au împlinit și alți Profeți mai înainte de el, iar Allah i-a poruncit lui Avraam (Pacea fie asupra sa) să îi cheme pe oameni la Pelerinaj, așa cum ne-a spus în Nobilul Coran: „Și cheamă-i pe oameni la Hajj [Pelerinaj] și ei se vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe, venind pe toate drumurile din depărtări,” [Coran, 22:27]

Învăț despre cei șase Stâlpi ai Credinței

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost întrebat ce este credința, iar el a răspuns: (Credința este) să crezi în Allah, în Îngerii Săi, în Scripturile Sale, în Profeții Săi, în Ziua de Apoi și în Destin, cu tot ceea ce el cuprinde, bun sau rău.

Stâlpii Credinței sunt acte de adorare ale inimii, obligatorii pentru fiecare musulman, iar pentru ca religia cuiva să fie completă, omul trebuie să dețină credința în acestea. Tocmai de aceea ele au și fost numite Stâlpii Credinței. Diferența dintre aceștia și Stâlpii Islamului este aceea că Stâlpii Islamului reprezintă acțiuni vizibile, realizate fizic de către om (e.g rostirea mărturisirii de credință, rugăciunea și dania), în vreme ce Stâlpii Credinței sunt acțiuni spirituale, interne, ce se realizează în inima omului (e.g credința în Allah, în Cărțile Sale și în Profeții Săi).

Conceptul de credință și sensul acestuia presupune credința fermă a inimii în Allah, în Îngerii Săi, în Cărțile Sale, în Mesagerii Săi, în Ziua de Apoi și în Destin, cu tot ceea ce el conține, bun sau rău, și respectarea tuturor celor care au fost aduse de către profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), precum și materializarea acestei credințe în vorbe - rostirea mărturisirii de credință „La ilaha illa Allah”- „Nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah”, recitarea Coranului, pomenirea și preaslăvirea lui Allah.

Precum și materializarea ei sub forma faptelor realizate în mod vizibil cu anumite părți ale corpului, cum ar fi Rugăciunea, Pelerinajul și Postul - sau de părțile interne ale trupului, legate de inimă, asemenea iubirii și temerii de Allah, bizuirea pe Acesta și devoțiunea sinceră față de El.

Pe scurt, savanții musulmani au definit credința ca fiind credința din inimă, vorbele rostite cu gura și faptele fizice împlinite. Ea sporește prin supunere (față de Allah) și scade datorită păcatelor comise.

Primul Stâlp: Credința în Allah

Și a spus Preaînaltul: „Dreptcredincioșii [adevărați] sunt cei care cred în Allah” [Coran, 24:62]

Credința în Allah presupune credința în Unicitatea Sa cu privire la Suveranitatea Sa, Divinitatea Sa, precum și Numele și Atributele Sale. Aceasta cuprinde următoarele:

- Credința în existența lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul

- Credința în Suveranitatea lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul și în faptul că El este Stăpânul și Stăpânitorul tuturor lucrurilor, Creatorul și Îndestulătorul lor și Orânduitorul tuturor aspectelor ce țin de creația Sa.

- Credința în Divinitatea lui Allah Preaslăvitul și în faptul că El este Unicul îndreptățit în a-i fi îndreptate actele noastre de adorare precum: Rugăciunea, rugile, jurămintele, sacrificarea rituală a animalelor, căutarea ajutorului, a protecției și toate celelalte acte de adorare, fără a I se face Lui niciun asociat.

- Credința în preafrumoasele Sale Nume și mărețele Sale Atribute, pe care El Însuși le-a confirmat sau au fost confirmate de către profetul Său - Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și negarea tuturor Numelor și Atributelor pe care El Însuși le-a negat sau au fost negate de către Profetul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). De asemenea, aceasta presupune credința în faptul că Numele și Atributele lui Allah se află la apogeul perfecțiunii și al frumuseții și nimic nu este asemenea Lui, și El este Cel care Aude totul și Cel care Vede totul (As-Sami', Al-Basir).

Al doilea stâlp: Credința în Îngeri

Și a spus Preaînaltul: „Mărire lui Allah, Creatorul Cerurilor și al Pământului, Cel care a făcut Îngeri mesageri cu câte două aripi sau cu câte trei sau cu câte patru. El adaugă făpturii ceea ce voiește, cu adevărat Allah este cu putere peste toate.” [Coran, 35:1]

Noi credem că Îngerii aparțin lumii nevăzute și că ei sunt robi supuși ai lui Allah, creați de către El din lumină și făcuți ascultători și supuși față de poruncile Sale.

Ei sunt o creație măreață a lui Allah și doar Allah Preaînaltul cunoaște puterea și numărul lor. Fiecare dintre ei are calități, nume și atribuții specifice, conferite de către Allah Preaînaltul. Printre aceștia se numără și Jibril (Gavriil - Pacea fie asupra sa) care este însărcinat cu pogorârea revelației de la Allah Preaînaltul către Mesagerii Săi.

Cel de-al treilea stâlp: Credința în Scripturi

Și a spus Preaînaltul: „Spuneţi [o, credincioșilor]: „Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce i-a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi Urmașilor [al- Asbat] și în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Iisus şi în ceea ce le-a fost dat Profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem nicio deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!»” [Coran, 2:136]

Credința fermă că toate Scripturile și Cărțile Sfinte sunt Cuvântul lui Allah.

Și că ele au fost revelate Mesagerilor de către Allah Atotputernicul pentru robii Săi, purtând adevărul cel limpede.

Allah a abrogat toate celelalte Legi anterioare, aduse de Profeții anteriori prin trimiterea profetului Său Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) pentru toți oamenii. De asemenea, Allah a făcut ca Nobilul Coran să fie mai presus de alte Scripturi Divine, abrogându-le pe acestea. El și-a asumat responsabilitatea protejării Nobilului Coran de orice înlocuire sau denaturare. Allah Preaînaltul a spus: „Cu adevărat, Noi am pogorât mesajul [Coranul] și cu adevărat Noi îi vom fi păzitori!” [Coran, 15:9] Și aceasta întrucât Nobilul Coran este ultima Scriptură trimisă de Allah Preaînaltul oamenilor, profetul Său Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) este ultimul Mesager, iar Islamul este religia pe care Allah a desemnat-o și a acceptat-o pentru oameni (pentru a dăinui) până în Ziua Judecății. A spus Allah Preaînaltul: „Cu adevărat [unica] religie acceptată de Allah este Islamul.” [Coran, 3:19]

Cărțile Sfinte menționate de către Allah Preaînaltul sunt:

Nobilul Coran: pogorât de către Allah profetului Său Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Tora: revelată de către Allah profetului Său Moise (Pacea fie asupra sa).

Evanghelia (Injil): revelată de către Allah profetului său Iisus (Pacea fie asupra sa).

Psalmii (Zabur): revelați de către Allah profetului Său David (Pacea fie asupra sa).

Foile lui Avraam: revelate de către Allah profetului Său Avraam (Pacea fie asupra sa).

Cel de-al patrulea stâlp: Credința în Mesageri

Și a spus Preaînaltul: „Și Noi am trimis la fiecare comunitate un Mesager [ca să le spună]: „Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut” [Coran, 16:36]

Noi credem cu fermitate în faptul că Allah Preaînaltul i-a trimis fiecărei națiuni un Mesager care s-o cheme la adorarea lui Allah, Unicul, fără a-i face Lui asociați și la delăsarea de tot ceea ce este adorat în afară de El, Preaînaltul.

Noi credem că toți Mesagerii au fost ființe umane, bărbați, robi ai lui Allah, cinstiți și credincioși, evlavioși şi demni de încredere, călăuzitori și călăuziți, şi că ei au fost sprijiniți de către Allah cu miracole care dovedesc veridicitatea misiunii lor. Credem, de asemenea, că ei au transmis în mod complet cele cu care au fost trimiși de către Allah și că ei au fost cu toții pe calea adevărului și a călăuzirii clare.

Credem, totodată, că învațăturile pe care ei le-au propovăduit, de la primul și până la ultimul, sunt în total acord în privința bazelor religiei, și anume Unicizarea lui Allah Atotputernicul în adorare și impermisibilitatea de a-i face asociați Lui.

Cel de-al cincilea stâlp: Credința în Ziua de Apoi

Și a spus Preaînaltul: „Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! El vă va aduna cu siguranță în Ziua Învierii, căci cine este mai adevărat decât Allah în ceea ce se spune?” [Coran, 4:87]

Noi credem cu fermitate în toate cele despre care am fost înștiințați de către Allah în Nobila Sa Carte cu privire la Ziua de Apoi sau despre care ne-a vorbit profetul Său Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), precum moartea omului, Învierea, mijlocirea, cântărirea faptelor, Judecata, Raiul și Iadul, precum și alte aspecte referitoare la Ziua de Apoi.

Cel de-al șaselea stâlp: Credința în Destin, cu ceea tot ce el cuprinde, bun sau rău

Și a spus Preaînaltul: „Și Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” [Coran, 54:49]

Noi credem în faptul că tot ceea ce se întâmplă ficărei ființe în această viață lumească se produce prin știința, predestinarea și orânduirea lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul, Unicul, Cel fără de niciun asociat. Credem, de asemenea, în faptul că destinele sunt scrise înaintea creării omului și că omul este înzestrat cu voință proprie și că el împlinește în mod real acțiunile sale, însă toate acestea nu ies în niciun fel de sub spectrul Științei și Voinței lui Allah.

Credința în Destin se bazează pe parcurgerea a patru niveluri și anume:

Primul nivel: Credința în Știința Completă și Atotcuprinzătoare a lui Allah.

Al doilea nivel: Credința în faptul că Allah a scris de dinainte toate cele ce se vor întâmpla până în Ziua Judecății.

Al treilea nivel: Credința în Voința creatoare a lui Allah și în Puterea Sa deplină, astfel încât ceea ce El voiește să existe, există, iar ceea ce El nu voiește să existe nu poate lua ființă.

Al patrulea nivel: Credința în faptul că Allah este Creatorul a tot și a toate și El nu are niciun asociat în ceea ce El creează.

Învăț despre abluțiune (uudu)

Și a spus Preaînaltul: „Cu adevărat Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se purifică.” [Coran, 2:222]

Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra) a spus: Cel care face abluțiunea și apoi împlinește două unități de rugăciune, nelăsându-se distras de gândurile sale, Allah îi va ierta lui toate păcatele comise în trecut.

Dintre cele mai importante aspecte cu privire la Rugăciune este acela că Allah a prescris purificarea înainte de aceasta și El a făcut purificarea o condiție esențială a corectitudinii Rugăciunii, fiind cheia ei. Resimțirea virtuții acesteia face ca inima să-și dorească și să aspire la împlinirea Rugăciunii. Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Purificarea este jumătate din credință, iar Rugăciunea este o lumină.”

Și tot astfel el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Păcatele aceluia care împlinește abluțiunea corect și complet vor ieși din trupul său.”

Astfel, robul se îndreaptă către Domnul său pur, printr-o purificare fizică, prin abluțiune, dar și spirituală, prin împlinirea acestor acte de adorare, fiind pe deplin devotat lui Allah Preaînaltul și urmând întru totul călăuzirea Profetului (Pacea și binecuvânatarea lui Allah fie asupra sa).

Care sunt actele de adorare care impun împlinirea abluțiunii:

1 - Abluțiunea este obligatorie în mod absolut în cazul Rugăciunii obligatorii, cât și a celei voluntare.

2 - În timpul încojurării rituale a Ka'abei (Tauaf).

3 - La atingerea Coranului.

Efectuez abluțiunea și baia pentru purificarea generală cu apă curată (tahur):

Apa curată (pură - tahur) este orice apă care coboară din Cer (sub forma precipitațiilor) sau iese din pământ (sub forma izvoarelor) și nu și-a schimbat calitățile naturale, intrinsece, și nu au fost afectate niciuna dintre aceste trei caracteristici de bază: culoarea, gustul și mirosul, într-o modalitate în care ar putea afecta puritatea ei.

Învăț cum să efectuez abluțiunea

Primul pas: intenția interiorizată, cu inima (făra a fi rostită verbal). Intenția presupune hotărârea existentă în inimă de a realiza acel act de adorare, ca o formă de căutare a apopierii față de Allah Preaînaltul, întru adorare.

Al doilea pas: spălarea mâinilor până la încheieturi

Al treilea pas: clătirea gurii (madmadah).

Clătirea completă a gurii prin agitarea apei în cavitatea bucală și apoi eliminarea ei.

Cel de-al patrulea pas: Aspirarea apei în nas (istinșaq).

Curățarea nasului prin aspirarea apei în nări.

Apoi suflarea afară a acesteia care presupune eliminarea din nas a mucusului și a altor substanțe

Al cincilea pas: Spălarea feței

Delimitarea feței

Fața este aceea ce ne redă înfățișarea

Granițele (limitele) orizontale ale feței: de la o ureche la cealaltă

Granițele (limitele) verticale ale feței: de la locul din care ar trebui să se afle rădăcina părului și până la terminarea bărbiei.

Spălarea feței cuprinde toate părțile ei, orice urmă de păr facial fin precum și perciunii [Al-'Adhar], până la baza urechilor [Al-Baiad].

Al-Baiad: este ceea ce se află între perciuni și lobul urechii.

Iar Al-'Adhar (perciunele): este părul facial, crescut pe partea laterală a feței, care se unește cu părul de pe cap, paralel cu linia urechii .

De asemenea, spălarea feței cuprinde și părul facial abundent - barba (în cazul bărbaților) pe toată lungimea acesteia.

Al șaselea pas: spălarea mâinilor, de la vârful degetelor și până la coate (inclusiv).

Coatele intră de asemenea în spălarea obligatorie a mâinilor.

Cel de-al șaptelea pas: ștergerea în întregime a capului și a urechilor (cu palmele umezite), o singură dată.

Se începe ștergând capul cu palmele, din față spre spate, până la ceafă, și apoi înapoi.

și se introduce degetul arătător în interiorul urechii,

în vreme ce cu degetul mare se atinge exteriorul urechii, ștergând în acest fel atât exteriorul cât și interiorul acesteia.

Al optulea pas: spălarea labei piciorului, începând cu vârful degetelor și până la gleznă, aceasta fiind de asemenea inclusă în spălarea obligatorie a picioarelor.

Gleznele sunt oasele proeminente de la baza piciorului.

Acțiunile care anulează abluțiunea sunt:

1. Urina, fecalele, gazele, lichidul seminal și lichidul preejeculator eliminat, secrețiile vaginale.

2. Pierderea stării de conștiență în timpul somnului profund, a stării de leșin, a stării de ebrietate sau pierderea facultăților mintale.

3. Toate situațiile care impun îmbăierea pentru impuritate majoră, precum starea de impuritate de după întreținerea de relații sexuale, menstruația și lăuzia.

Individul trebuie să curețe impuritățile rămase în urma satisfacerii nevoilor fiziologice, folosind, de preferință apă curată pură sau orice altceva cu care se pot înlătura impuritățile, precum piatra, hârtia, materialul textil etc, cu condiția ca aceasta să se realizeze prin ștergerea de trei ori cu un material curat, pur si permis.

Ștergerea peste încălțări (khuff) sau ciorapi

În cazul în care porți încălțăminte sau ciorapi, este posibilă ștergerea cu palmele umezite peste acestea, fără a fi nevoie ca picioarele să fie spălate, cu următoarele condiții:

1. Dacă te-ai încălțat după ce ai făcut purificarea completă după o impuritate mare sau mică, în cadrul căreia ai spălat picioarele.

2. Dacă ciorapii sau încălțările ce acoperă laba piciorului și glezna nu au pe ele impurități (care ar invalida starea de purificare).

3. Ștergerea să fie realizată în limitele intervalului de timp permis pentru aceasta.

4. Încălțările să fie procurate prin mijloace acceptate islamic, și să nu fie, spre exemplu, furate sau luate cu forța.

Khuff: sunt încălțări din piele moale sau ceva asemănător, tot astfel fiind considerată și încălțăminea care acoperă laba piciorului și glezna.

Ciorapii: fabricați din material textil sau din alte materiale similare, care acoperă laba piciorului și glezna.

Înțelepciunea prescrierii ștergerii pe deasupra încălțărilor:

Înțelepciunea aflată în prescrierea ștergerii pe deasupra încălțărilor este facilitarea și ușurarea pentru musulmanii pentru care ar putea fi dificilă scoaterea (la un moment dat) a încălțărilor și a ciorapilor și spălarea picioarelor, mai ales pe timpul iernii și al temperaturilor extrem de scăzute, și atunci când se află în călătorie.

Limita de timp permisă pentru ștergerea încălțărilor:

Pentru rezident: o zi și o noapte (24 de ore)

Pentru călător: trei zile și trei nopți (72 de ore)

Perioada de timp pentru care este permisă ștergerea încălțărilor se calculează începând cu prima ștergere deasupra lor sau a ciorapilor, după îndepărtarea stării de impuritate.

Modalitatea de realizare a ștergerii deasupra încălțărilor sau a ciorapilor

1. Se udă mâinile

2. Se trec mâinile peste partea superioară a labelor picioarelor (de la vârfurile degetelor către interior).

3. Piciorul drept este șters cu mâna dreaptă, iar piciorul stâng este șters cu mâna stângă, simultan.

Acțiuni care invalidează ștergerea peste încălțări:

1. Ceea ce impune îmbăierea rituală completă

2. Încheierea limitei de timp în care este permisă ștergerea pe deasupra încălțămintei

Îmbăierea rituală de purificare generală (Ghusl)

Dacă au avut loc relații sexuale între soț și soție sau s-a produs ejacularea în urma unui orgasm, fie în stare de conștiență, fie în somn, pentru a îndeplini Rugăciunea sau alte acte de adorare pentru care se impune starea de purificare, este obligatorie pentru fiecare baia rituală de purificare generală.

Modalitatea de realizare a îmbăierii rituale de purificare generală (Ghusl):

Musulmanul trebui să facă în așa fel încât apa să ajungă pe întreg corpul său, inclusiv prin clătirea gurii și a aspirării apei pe nări. Odată ce apa a ajuns pe întreg corpul său, starea de impuritate majoră este îndepărtată și el intră în stare de purificare.

Nu îi este permis persoanei aflate în stare de impuritate majoră (janaba) să realizeze următoarele acțiuni înainte de efectuarea băii ritualice de purificare generală (Ghusl):

1. Rugăciunea

2. Înconjurarea rituală a Ka'abei (Tauaf)

3. A rămâne în moschee, deși este permis pentru o persoană să treacă prin ea, fără a poposi în interior.

4. Atingerea Coranului.

5. Citirea Coranului.

Purificarea rituală uscată (fără apă - tayammum)

Dacă un musulman nu găsește apă sau nu poate folosi apa pentru purificare din cauza unei boli sau unui alt motiv și se teme că timpul Rugăciunii va ieși, atunci el poate face purificarea rituală uscată cu țărână (tayammum).

Modalitatea realizării acestuia se face prin lovirea pământului cu palmele o singură dată urmată de ștergerea feței și a palmelor. Este obligatoriu ca pământul folosit să fie lipsit de impurități.

Purificarea rituală uscată (tayammum) este anulată în următoarele condiții:

1 - purificarea rituală uscată este invalidată de acțiunile care invalidează și abluțiunea obișnuită.

Dacă a gasit apă sau a putut să o folosească înainte de a începe actul de adorare pentru care a făcut tayammum (purificarea uscată)

Învăț despre Rugăciune

Allah a poruncit musulmanului 5 Rugăciuni într-o zi și o noapte, după cum urmează: Al-Fajr (Rugăciunea de dinaintea ivirii zorilor), Adh-Dhuhr (Rugăciunea de la amiază), Al-Asr (Rugăciunea de după-amiază), Al-Maghrib(Rugăciunea de la apus), Al-Ișa (Rugăciunea de seară). De asemenea, El a instituit ca Rugăciunea de Fajr să aibă 2 unități de rugăciune (raka'a), Rugăciunea de Dhuhr 4 raka'at, Rugăciunea de Asr 4 raka'at, Rugăciunea de Maghrib 3 raka'at, iar Rugăciunea de Ișa 4 raka'at.

Mă pregătesc pentru Rugăciune

Dacă a intrat timpul de Rugăciune, iar musulmanul să află într-o stare de impuritate minoră sau majoră, atunci el trebuie să se purifice.

Starea de impuritate majoră îi impune musulmanului îmbăierea rituală de purificare generală (Ghusl).

Starea de impuritate minoră îi impune musulmanului realizarea abluțiunii (Uudu).

Musulmanul trebuie să poarte în timpul Rugăciunii haine curate care-i acoperă părțile corpului ce trebuie acoperite ('aura) și să o efectueze într-un loc curat, în care nu există impurități.

În timpul rugăciunii musulmanul trebuie să poarte haine potrivite care să-i acopere corpul. Bărbatul nu trebuie să lase la vedere porțiunea dintre buric și genunchi,

iar femeia trebuie să-și acopere corpul în întregime, mai puțin fața și mâinile, până la încheietura mâinii.

În timpul Rugăciunii nu este permis ca musulmanul să rostească alte cuvinte în afara celor specifice acesteia. El trebuie să asculte ceea ce rostește cel care conduce rugăciunea și să nu se întoarcă într-o parte sau alta. În cazul în care nu i-a stat în putință să memoreze cuvintele specifice Rugăciunii, atunci el trebuie să Îl pomenească pe Allah și să Îl preamărească, până ce rugăciunea s-a încheiat. Cu toate acestea el trebuie să depună toate eforturile pentru a învăța cât mai repede cuvintele specifice acesteia.

Învăț să efectuez rugăciunea

Primul pas: Intenția pentru îndeplinirea actului de adorare obligatoriu pe care vreau să îl îndeplinesc. Intenția se face în inimă (nu verbal).

După ce fac abluțiunea, mă îndrept către Qibla (direcția Moscheii Sacre Ka'aba) stând în picioare, dacă sunt în măsură să fac aceasta.

Al doilea pas: Ridic mâinile până la nivelul umerilor și spun „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Mare) cu intenția începerii Rugăciunii.

Al treilea pas: Citesc ruga pentru deschiderea rugăciunii, așa cum a fost menționat în relatările Profetului, printre care și: „Subhanak Allahumma ua bihamdika ua tabaraka-smuka ua ta‘ala giadduka, ua la ilaha ghayrak” - (O, Allah, Mărire Ție și Ție ți se cuvine toată Lauda. Binecuvântat este numele Tău, Slăvită este Măreția Ta, și nu există niciun alt dumnezeu, în afară de Tine).

Al patrulea pas: Caut adăpost la Allah de Satana cel alungat și spun: „A‘udhu billahi min aș-șaytani r-ragim” - (Caut adăpost la Allah de Satana cel alungat)

Al cincilea pas: citesc Surat al-Fatiha în fiecare unitate de Rugăciune (Raka'a). Surah al-Fatiha: Bismillahir rahmanir rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător) Al hamdu lillahi rabbil ‘alamin , ( Laudă lui Allah, al lumilor Stăpânitor) Arrahman ir-Rahim, (Cel Milostiv, Îndurător) Maliki yaumiddin, (În Ziua de Apoi Stăpânul Cârmuitor) Iyyaka na’budu ua iyyaka nasta'in, (Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine cerem ajutor) Ihdinas siratal mustaqim, (Pe drumul drept Tu fii-ne Călăuzitor) Siratal ladhina an‘amta ‘alaihim, Ghairil maghdubi ‘alaihim ua lad daallin, (Drumul celor cu care fost-ai Tu dăruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rătăciților)

În fiecare Rugăciune, după Surat al-Fatiha, în prima și a doua unitatea de Rugăciune (raka ‘a) citesc și alte versete din Coran. Acest act nu este obligatoriu, însă atunci când îi dăm curs vom obține o răsplată măreață.

Al șaselea pas: spun „Allahu Akbar!” - (Allah este Cel mai Măreț), apoi mă aplec astfel încât spatele meu să devină drept (paralel cu solul) în plecăciune, cu palmele așezate pe genunchi și degetele răsfirate. În această poziție de plecăciune (ruku‘) spun „Subhna Rabbi-l Azim” - (Slavă Domnului meu, Cel Preamăreț).

Al șaptelea pas: mă ridic din plecăciune spunând: „Sami Allahu liman hamidah. Rabbana ua lakal- hamd” (Allah îl aude pe cel care-L laudă. Domnul nostru, Ție ți se cuvine toată lauda ).

Al optulea pas: spun: „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) și mă prosternez în așa fel încât palmele, genunchi, tălpile, fruntea și nasul să atingă solul. În timpul prosternării spun: „Subhana Rabbyial ’A’la” (Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt).

Al nouălea pas: spun „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) și mă ridic din prosternare, pâna ce spatele devine drept ridicat, în vreme ce stau așezat pe piciorul stâng, cu laba piciorului drept ridicată vertical (sprijinându-se pe vârfurile degetelor) și spun: „Rabbi ghfir li” (O, Domnul meu, iartă-mă)

Al zecelea pas: spun „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) și mă prosternez încă o dată, ca și prima oară.

Al unsprezecelea pas: Mă ridic din prosternare drept în picioare spunând „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț), și îndeplinesc și următoarele unități de rugăciune așa cum am îndeplinit-o pe cea dintâi.

După ce am îndeplinit cea de-a doua unitate de Rugăciune din Rugăciunile de Dhuhr, Asr, Maghreb și 'Ișa, rămân așezat și citesc primul Tașahud: „At-Tahiyyatu lillahi uas-Salauatu uat-Tayyibatu. As-Salamu ‘alaika ayyuhan nabiyyu ua rahmatullahi ua barakatuhu. Assalamu ‘alaina ua’ala ibadil-lahis -Salihin, aș hadu an-La ilaha il-lal lahu ua aș hadu anna Muhammadan abduhu ua rasuluhu.” (Toate salutările sunt pentru Allah, toate actele de slăvire și faptele bune sunt pentru El. Pacea, mila și binecuvântarea lui Allah să fie asupra ta, o, Profetule. Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor robilor drepți ai lui Allah. Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de adorare, în afară de Allah, și mărturisesc că Mohammed este robul și Trimisul Său.) Apoi mă ridic pentru împlinirea celei de-a treia unități de Rugăciune.

După ultima unitate de Rugăciune (raka'a) a fiecărei rugăciuni stau așezat și recit Tașahud-ul final astfel: „At-Tahiyyatu lillahi uas-Salauatu uat-Tayyibatu. As-Salamu ‘alaika ayyuhan nabiyyu ua rahmatullahi ua barakatuhu. Assalamu ‘alaina ua’ala ibadil-lahis -Salihin, aș hadu an-la ilaha il-lal lahu ua aș hadu anna Muhammadan abduhu ua rasuluhu. Allahumma salli ‘ala Muhammad ua ‘ala ali Muhammad, kama sallaita ‘ala Ibrahim ua ‘ala ali Ibrahim innaka hamidun Majid ua barik ‘ala Muhammad ua ‘ala ali Muhammad Kama barakta ‘ala Ibrahim ua ‘ala ali Ibrahim. Innaka hamidun Majid.” (Toate salutările sunt pentru Allah, toate actele de slăvire și faptele bune sunt pentru El. Pacea, mila și binecuvântarea lui Allah să fie asupra ta, o, Profetule. Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor robilor drepți ai lui Allah. Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat, în afară de Allah, și mărturisesc că Mohammed este robul și Trimisul Său. O, Allah, trimite Slava Ta asupra lui Mohammed și asupra urmașilor lui Mohammed, așa cum ai trimis Slava Ta asupra lui Ibrahim (Avraam) și asupra familiei lui Ibrahim (Avraam)! Cu adevărat, Tu ești plin de Slavă și Măreț ie. O, Allah, trimite Binecuvântarea Ta asupra lui Muhammad și asupra urmașilor lui Mohammed, așa cum ai trimis Binecuvântări asupra lui Ibrahim (Avraam) și asupra urmașilor lui Ibrahim (Avraam). Cu adevărat, Tu ești plin de Slavă și Măreție! )

Cel de-al doisprezecelea pas: apoi salut în partea dreaptă spunând: „Assalamu alaikum ua rahmatullah” (Pacea și mila lui Allah fie asupra voastră) și apoi salut și în partea stângă, spunând, de asemenea: „Assalamu alaikum ua rahmatullah” (Pacea și mila lui Allah fie asupra voastră).

Hijabul - vălul femeii musulmane

Și a spus Preaînaltul: „O, Profetule! Spune-le soțiilor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în jilbaburile (veșmintele care acoperă întreg corpul) lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute și să nu li se pricinuiască necazuri! Allah este Ghafur, [Iertător], Rahim [Îndurător].” [Coran, 33:59]

Allah i-a prescris femeii musulmane hijabul și acoperirea părților ei intime și a întregului corp de privirile bărbaților străini, prin purtarea unor haine specifice țării ei. Ei nu îi este permis să își scoată hijabul în fața altor bărbați în afară de soțul ei și de cei care îi sunt „mahram” - adică bărbații apropiați de ea cu care îi este interzisă definitiv căsătoria, precum: Tatăl și predecesorii lui direcți, fiul și descendenții lui direcți, unchii paterni, unchii materni, fratele, fiul fratelui, fiul surorii, soțul mamei dacă a fost consumată căsătoria, tatăl soțului și predecesorii lui direcți, fiul soțului și urmașii lui direcți și soțul fiicei. Pe motivul alăptării sunt considerați mahram aceleași tipuri de bărbați care sunt considerați mahram pe motive de rudenie.

Femeia musulmană trebuie să ia în considerare o serie de condiții referitoare la îmbăcămintea sa:

În primul rând: Acoperirea corpului în întregime.

În al doilea rând: Să nu fie dintre hainele pe care femeia le poartă de obicei pentru a se înfrumuseța.

În al treilea rând: Să nu fie transparentă astfel încât să lase la vedere corpul.

În al patrulea rând: Să fie largă, și nu strâmtă într-o modalitate care să scoată în evidență vreo parte a corpului.

În al cincilea rând: Să nu fie parfumată.

În al șaselea rând: Să nu imite îmbrăcămintea specifică bărbaților.

În al șaptelea rând: Să nu se asemene portului specific femeilor nemusulmane în actele lor de adorare sau de sărbătoare.

Câteva dintre calitățile unui dreptcredincios musulman

Și a spus Preaînaltul: „Credincioșii sunt doar cei ale căror inimi se cutremură când se pomenește [numele lui] Allah și a căror credință sporește când li se citesc versetele Lui și se încred în Domnul Lor.” [Coran, 8:2]

- El este sincer în vorbă și nu minte

- Își respectă jurămintele și promisiunile.

- Nu folosește un limbaj indecent în dispute.

- Le restituie deținătărilor de drept cele care i-au fost date în grijă.

- Iubește pentru fratele său musulman ceea ce iubește pentru sine însuși.

- Este generos.

- Arată bunătate față de oameni.

- Păstrează legăturile cu rudele de sânge.

- Acceptă cele care i-au fost predestinate de către Allah, mulțumindu-I în vremurile bune și fiind răbdător în vreme de încercare.

- Este sfios.

- Manifestă îndurare față de toate creaturile.

- În inima lui nu există răutate sau ranchiună și, în niciun fel, nu le face rău altora.

- Este iertător față de oameni.

- Nu consumă bani din camătă și dobândă și nici nu lucrează cu aceasta.

- Nu comite adulter.

- Nu bea alcool.

- Se poartă bine cu vecinii săi.

- Nu îi asuprește și nu îi înșală pe ceilalți.

- Nu fură și nu înșală.

- Este ascultător și cu bună purtare față de părinții săi; și chiar și atunci când aceștia nu sunt musulmani, el se poartă cu ei cu bunătate.

- Își educă copiii insuflându-le acestora trăsături de caracter virtuoase, impunându-le îndeplinirea obligațiilor religioase și interzicându-le ceea ce este vicios și nepermis.

- Nu îi imită pe nemusulmani în chestiuni specifice în religia sau obiceiurile acestora și care reprezintă o caracteristică sau un simbol specific și distinctiv al lor.

Fericirea mea este în Islam, religia mea

Și a spus Preaînaltul: „Pe cel ce face o faptă bună - bărbat sau femeie - și este credincios îl vom dărui Noi cu o viață bună. Și Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârșit.” [Coran, 16:97]

Dintre cele mai mărețe lucruri care aduc plăcerea, bucuria și fericirea în inima musulmanului este legătura directă a acestuia cu Domnul său, fără a avea niciun intermediar, nici dintre cei vii, nici dintre morți și nici dintre idoli. Allah Preaînaltul a menționat în Nobila Sa Carte că El este întotdeauna aproape de robii Săi, îi Aude și răspunde rugilor, după cum a spus Preaslăvitul: „Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine [spune-le, O, Mohammed]: „Cu adevărat Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă [prin ascultare] şi să creadă în Mine. Poate că ei vor fi bine călăuziţi!” [Coran, 2:186] Allah Preaslăvitul ne-a poruncit să ne rugăm Lui și a făcut ruga una dintre cele mai mărețe acte de adorare prin care musulmanul se apropie de Domnul său întru adorare. Cel Atotputernic a spus: „Și Domnul vostru spune: „Chemați-Mă și Eu vă voi răspunde!” [Coran, 40:60] Așadar, dreptcredinciosul musulman este întotdeauna în nevoie de Domnul său și se îndreaptă întotdeauna către El, rugându-se și apropiindu-se de El prin actele de adorare și faptele bune plinite.

Noi nu am fost creați în zadar, ci Allah Preaînaltul ne-a făcut să existăm în acest Univers în virtutea unei înțelepciuni mărețe, aceasta fiind adorarea exclusiva a lui Allah, Unicul, fără a-I face Lui niciun asociat în adorare. Totodată, Allah a legiferat pentru noi o religie divină atotcuprinzătoare, menită să orânduiască toate aspectele existenței noastre, atât pe plan personal, cât și public, și prin această lege dreaptă El a conservat necesitățile esențiale ale vieții, și anume - religia, traiul, onoarea, rațiunea și averea noastră.

Legătura musulmanului cu Domnul său este profundă și îi oferă pacea și liniștea sufletească, siguranță și bucurie; făcându-l totodată să resimtă prezența Domnului său Cel Atotputernic și grija și protecția oferite de Allah robilor Săi cei dreptcredincioși. A spus Allah Preaînaltul: „Allah este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întuneric la Lumină” [Coran, 2:257]

Această legătură măreață este o stare de spirit care îl face pe musulman să se simtă binecuvântat prin adorarea Celui Preamilostiv și să tânjească după întâlnirea cu El. Inima lui se umple astfel de fericire prin resmțirea gustului dulce al credinței.

Încântarea de a resimți această dulceață nu poate fi descrisă decât de cel care a gustat-o prin plinirea faptelor bune și depărtarea de cele rele. De aceea, Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn, Islamul ca religie și pe Mohammed ca Mesager, a resimțit gustul credinței.”

Și cu adevărat, dacă omul a resimțit prezența lui permanentă în Mâinile Creatorului său, L-a cunoscut pe Acesta prin cunoașterea Preafrumoaselor Sale Nume și Atribute, L-a adorat (cu atâta conștiinciozitate) ca și cum L-ar fi văzut și a devotat toate actele sale de adorare numai Lui, fără a le îndrepta înspre nimeni altcineva în afară de El, Atotputernicul, a trăit o viață bună și fericită în această lume și a dobândit cea mai bună răsplată în Viața de Apoi.

Chiar și intensitatea încercărilor care se abat asupra musulmanului este atenuată de confortul credinței certe și al acceptării predestinării lui Allah Preaînaltul și de arătarea mulțumirii față de El pentru toate cele pe care i le-a predestinat, bune sau rele și acceptarea totală a acestora.

Pentru ca fericirea și liniștea musulmanului să crească, acesta trebuie să sporească în pomenirea lui Allah Preaînaltul și citirea Coranului, așa cum a spus Allah Preaînaltul: „Pe cei ce cred și ale căror inimi sunt liniștite întru pomenirea lui Allah, căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile.” [Coran, 13:28] Cu cât musulmanul sporește în pomenirea lui Allah și în citirea Coranului, cu atât mai mult se întărește legătura lui cu Allah Preaînaltul, iar prin aceasta sinele său se purifică și credința sa devine mai puternică.

Musulmanul are obligația de a învăța chestiunile legate de religia sa din surse autentice, astfel încât să-L adore pe Allah Preaînaltul în cunoștință de cauză. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Căutarea științei este obligatorie pentru fiecare musulman.” De asemenea, el trebuie să fie ascultător și supus poruncilor lui Allah Preaînaltul, Creatorul său, indiferent dacă pricepe sau nu la un moment dat înțelepciunea aflată în acestea. Allah Preaînaltul a spus în Nobila Sa Carte: „Nu se cuvine ca un dreptcredincios și nicio dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah și Trimisul Său au hotărât în privința lor un lucru. Iar acela care se răzvrătește împotriva lui Allah și a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.” [Coran, 33:36]

Și ne rugăm la Allah ca pacea și binecuvântarea Sa să pogoare asupra profetului Său, Mohammed și asupra neamului său și a tuturor companionilor săi.

Șfârșit

Cuprins

Numărul

Subiectul

Pagina

Înapoi la copertă

Mergi la cuprins

Spune-ne părerea ta despre carte

Vizitează site-ul

Carte în format electronic pentru telefonul mobil

Apasă aici pentru a merge la subiect

Apasă pe imagine pentru a te întoarce la copertă

Scanează codul de bare

Prezentare academică PowerPoint

Produsele proiectului

Cartea printată

Cartea electronică pentru telefonul mobil

Site-ul web

Prezentare PowerPoint

Versiune specială pentru smartphone