Doctrina credinței corecte și opusul acesteia

Doctrina credinței corecte și opusul acesteia

Autor

Renumitul savant, șeicul Abdulaziz ibn Abdullah ibn Baaz

În Numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Introducere

Laudă lui Allah și pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ultimului Său Profet și asupra neamului și companionilor săi!

Întrucât credința corectă este baza religiei și a Islamului, am găsit de cuviință că ea ar trebui să facă subiectul acestei prelegeri. Din evidențele existente în Legea Islamică (Șaria) și provenite din Coran și Sunnah este binecunoscut faptul că acțiunile și vorbele sunt considerate valabile și acceptate doar dacă sunt bazate pe o doctrină și o credință corectă; pentru că, dacă baza lor este incorectă, acțiunile și cuvintele ce derivă din ea devin nule, după cum a spus Allah Preaînaltul: „În această zi vă sunt permise vouă cele bune și mâncarea celor cărora li s-a dăruit Scriptura vă este permisă și vouă, iar mâncarea voastră le este permisă și lor. [Vă sunt permise pentru căsătorie] femeile virtuoase dintre dreptcredincioase, dar și femeile virtuoase ale celor cărora lea fost dăruită Scriptura înaintea voastră, dacă le dați zestrea, dorindu-vă puritatea și nu preacurvia. Iar cel care se leapădă de credință, faptele lui sunt în deșert, iar în Lumea de Apoi se va afla printre cei pierduți.” [Coran, 5:5] Și, de asemenea, a spus Preaînaltul: Vi s-a revelat ție și acelora de dinaintea ta: „De vei face asociați lui Allah, vor fi în zadar faptele tale și vei fi tu printre cei care pierd.” [Coran, 39:65] Iar versetele care poartă această semnificație sunt numeroase. Cartea lui Allah, Nobilul Coran, precum și Tradițiile preadreptului Său Mesager (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) evidențiază faptul că adevărata credință presupune credința în Allah, în Îngerii Săi, în Cărțile Sale, în Mesagerii Săi, în Ziua de Apoi și în Destin, cu ceea ce este bun și rău în el. Acești șase stâlpi constituie bazele doctrinei și a credinței corecte, care au fost revelate în Cartea lui Allah Atotputernicul și cu care a fost trimis Mesagerul Său, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Din acești stâlpi de bază se ramifică toate cele în care trebuie să creadă musulmanul, cum ar fi aspectele ce țin de lumea celor nevăzute și toate cele pe care ni le-a dezvăluit Allah și Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Dovezile din Coran și Sunnah pentru acești stâlpi de bază ai credinței islamice sunt numeroase, precum Cuvântul lui Allah Preaslăvitul: „Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele înspre Răsărit sau înspre Apus, ci cuvioşia [adevărată] se află în cei care cred în Allah şi în Ziua Judecății, în Îngeri, în Carte şi în Profeţi [...]” [Coran, 2:177] Versetul și Cuvântul lui Allah Preaslăvitul: „Mesagerul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, de asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare dintre ei a crezut în Allah, în Îngerii Lui, în Scripturile Lui şi în Mesagerii Lui [...]” [Coran, 2:285] Precum și Cuvântul lui Allah Preaslăvitul: „O, voi cei care credeți, credeți în Allah și în Trimisul Său, în Cartea pe care a pogorât-o asupra Trimisului Său și în Scriptura pe care a pogorât-o înainte. Iar cel care nu crede în Allah, în Îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în Ziua de Apoi, pribegește în cea mai îndepărtată rătăcire.” [Coran, 4:136] Și Cuvântul Celui Preaslăvit: „Nu știi că Allah cunoaște ceea ce este în Cer și pe Pământ? Acestea sunt într-o Carte. Cu adevărat, acesta este pentru Allah [un lucru] ușor!” [Coran, 22:70] De asemenea, relatările profetice autentice care evidențiază acești stâlpi de bază ai credinței sunt numeroase, printre care și binecunoscutul hadis consemnat de Muslim în culegerea sa „Sahih”, în care conducătorul dreptcredincioșilor Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Îngerul Gavriil (Pacea fie asupra sa) l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ce este credința, iar acesta a răspuns: „Credința este să crezi în Allah, în Îngerii Săi, în Cărțile Sale, în Mesagerii Săi, în Ziua de Apoi și în Destin, cu ceea ce este bun și rău în el.” [1] hadis Consemnat de Bukhari și Muslim din hadisul relatat de Abu Huraira Din acești șase stâlpi de bază derivă toate cele în care musulmanul trebuie să creadă cu privire la Allah Preaslăvitul, întoarcerea la Allah în Ziua de Apoi, precum și alte chestiuni legate de lumea celor nevăzute. [1] Muslim - al-Iman (8) Tirmidhi - al-Iman (2610), Nisa'y - al-Iman ua Șarai'yh (4990), Abu Daud As-Sunnah (4695), Ibn Majah al-Muqaddamah (63), Ahmad (1/27).

Credința în Allah Preaînaltul

Presupune credința în faptul că Allah, și nimeni altcineva în afară de El, este Unicul Dumnezeu demn de a fi adorat.

Din credința în Allah, Slavă Lui, face parte credința că El este Singurul Dumnezeu Adevărat demn de a fi adorat, fără de egal sau partener. Căci El este Creatorul și Binefăcătorul tuturor supușilor Săi. El este Cel care le oferă proviziile necesare traiului, Cel ce cunoaște totul despre ei, de la ceea ce este aparent până la cel mai mic secret bine ascuns. El este Cel care are puterea de a-i răsplăti pe cei supuși și de a-i pedepsi pe cei răzvretiți. Allah a creat două ființe importante, și le-a poruncit supunerea față de El. Allah Preaînaltul a spus: 56. Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran, 51:56] 57. Eu nu voiesc de la ei întreținere și nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. [Coran, 51:57] 58. Într-adevăr Allah este Ar-Razzaq [Întreținătorul], Stăpânul puterii, Al-Matin [Cel Statornic]. [Coran, 51:58] Și a spus Preaslăvitul: O, voi oameni, slăviți-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei de dinaintea voastră, pentru ca voi să deveniți dreptcredincioși. [Coran, 2:21] [Cel] care a făcut pământul un pat și Cerul o zidire și a pogorât din Cer ploaie și a scos prin ea fructe drept hrană pentru voi. Așadar nu-i faceți lui Allah parteneri în timp ce voi știți [toate acestea]! [Coran, 2:22] Allah și-a trimis Mesagerii și a pogorât Scripturile pentru a le face limpede oamenilor această religie adevărată, pentru a-i chema la ea și a-i avertiza despre ceea ce i se opune, așa cum a spus Allah Preaslăvitul și Preaînaltul: Și Noi am trimis la fiecare comunitate un Mesager [ca să le spună]: „Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut.” [Coran, 16:36] Și a spus, de asemenea, Preaînaltul: Și Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!” [Coran, 21:25] Și, de asemenea, a spus Allah: 1. Alif, Lam, Ra'. [Aceasta] este o Carte ale cărei versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înțelept [Hakim], Khabir [Bineștiutor]. 2. [Printr-un mesager, spunând]: „Nu-L adorați decât pe Allah. Cu adevărat eu sunt [trimis] pentru voi de la El, ca prevenitor și vestitor de bine,” [Coran, 11:1-2] Realitatea acestei supuneri se află în evidențierea Unicității absolute a lui Allah, Slavă Lui, în toate actele de adorate, precum ruga, teama și nădejdea, rugăciunea, postul, jertfa, jurămintele făcute, precum și a altor acte de adorare ce presupun supunerea față de El, cu dedicație și venerație. Toate acestea vor fi astfel încununate de deplinătatea iubirii pentru Allah Preaslăvitul și umilința arătată în fața Măreției Sale. Cea mai mare parte a Nobilului Coran a fost revelată în sublinierea acestui măreț principiu, așa cum spune Allah Atotputernicul: 2. [...] adoră-L pe Allah, arătându-I numai Lui credință. Fără îndoială, lui Allah I se cuvine credința curată [Coran, 39:2-3] Precum și Cuvântul lui Allah Preaslăvitul: Și Domnul tău a poruncit să nu-L adorați decât pe El [Coran, 18: 23] Și, de asemenea, Cuvântul Celui Atotputernic: Deci chemați-L pe Allah, cu credință numai în El, chiar dacă aceasta le displace necredincioșilor! [Coran, 40:14] În cele două culegeri de hadisuri autentice - Bukhari și Muslim - a fost consemnat că Mu'adh (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dreptul lui Allah asupra robilor Săi este acela de a Îl adora numai pe El, fără a Îi face pe nimeni și nimic asociat.” [2] [2] Bukhari - al-Jihad ua As-Sair (2701), Muslim - al-Iman (30), Tirmidhi - al-Iman (2643), Ibn Majah - az-Zuhd (4296), Ahmad (5/238).

Credința în toate cele pe care El le-a impus robilor Săi ca acte de adorare și pe care le-a făcut obligatorii pentru ei în cei cinci stâlpi de bază clari ai Islamului.

Din credința în Allah decurge, de asemenea, și credința în toate cele pe care El le-a impus robilor Săi ca acte de adorare și pe care le-a făcut obligatorii în cei cinci stâlpi ai Islamului - mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah și că Mohammed este Mesagerul lui Allah, îndeplinirea Rugăciunii, oferirea Daniei obligatorii (Zakat), postul în Ramadan și Pelerinajul la Casa Sfântă a lui Allah (Kaabah) pentru cel care are această posibilitate; precum și alte acte de adorare obligatorii.

Cel mai important și mai măreț dintre acești stâlpi este Șahadah, mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah și că Mohammed este Mesagerul lui Allah. Astfel, mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah presupune faptul că adorarea Îi este în întregime dedicată doar lui Allah, Unicul, și este negată orice altă formă de adorare. Sensul de bază ale acestei mărturisiri este că nu există nimeni în afară de Allah îndreptățit să fie adorat și astfel, orice este adorat în afară de Allah, fie că este un om, un lucru, un djin sau orice altceva este adorat pe nedrept, pentru că Unicul îndreptățit întru a fi adorat este numai Allah Singur, așa cum a spus Allah Preaslăvitul: Căci Allah este Adevărul, iar ceea ce cheamă ei în locul Său este deșertăciune și că Allah este Al-'Aliyy, [Cel mai Înalt] [și] Al-Kabir [Cel mai Mare] [Coran, 22:62] Am menționat deja că Allah Preaslăvitul i-a creat pe oameni și pe djini pentru acest scop măreț și i-a trimis cu această poruncă pe Mesagerii Săi, pogorând-o în Scripturile Sale. Așadar, se impune ca omul să cugete îndelung asupra acestui scop măreț pentru care el a fost creat și să îl priceapă cu desăvârșire, pentru a se feri de capcana ignoranței majore în care au fost prinși unii musulmani care i-au adorat și pe alții împreună cu Allah, dedicându-le ceea ce I se cuvine în mod exclusiv numai Lui; și Allah este Cel la care căutăm ajutorul (Al-Musta'an).

Credința că Allah este Creatorul și Orânduitorul lumii, prin știința și puterea Sa

Credința în Allah Preaslăvitul presupune și credința în faptul că Allah este Creatorul și Orânduitorul lumii, prin știința și puterea Sa, așa cum El, Preaslăvitul, voiește. El este Stăpânitorul acestei vieți, precum și al Vieții de Apoi și Domnul tuturor lumilor; Cel afară de Care nu există alt Creator, și nici Stăpânitor. El este Cel care i-a trimis pe Mesagerii Săi și a pogorât Scripturile pentru a-i îndrepta pe robii Săi și a-i chema la ceea ce le aduce salvarea, mântuirea și bunăstarea, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Allah Preaslăvitul nu are pe nimeni asociat în toate acestea, așa cum a spus Preaînaltul: Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El este peste toate Chezaș! [Coran, 39:62] Și, de asemenea, a spus Allah Preaînaltul: Cu adevărat, Domnul vostru este Allah, Cel care a creat Cerurile și Pământul în șase zile, iar apoi S-a înălțat deasupra Tronului. El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i [altă noapte] degrabă. [El a creat] Soarele, Luna și Stelele supuse poruncii Sale. Și nu este decât a Lui înfăptuirea și stăpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor! [Coran, 7:54]

Credința în Preafrumoasele Sale Nume și în Preaînaltele Sale Atribute, fără a le denatura sensul și fără a le reprezenta în mod fizic.

Credința în Allah presupune, de asemenea, și credința în Preafrumoasele Sale Nume și în Preaînaltele Sale Atribute, fără a le denatura sensul și fără a le reprezenta în mod fizic. Dimpotrivă, ele trebuie luate ca atare, așa cum au fost revelate, fără a fi explicate în mod eronat, ci cu credința deplină în semnificațiile mărețe pe care acestea le indică și care sunt cele mai potrivite atribute pentru a-L descrie pe Allah, Preaputernicul, în modalitatea cuvenită Lui, fără a-L asemăna în vreun fel cu creația Sa. A spus Preaînaltul: Nu este nimic asemenea cu El. El este As-Sami' [Cel care Aude Totul] și Al-Basir [Cel care Vede Totul]. [Coran, 42:11] Și a spus Allah Atotputernicul: Nu-I faceți, așadar, semeni lui Allah, căci Allah știe, în vreme ce voi nu știți. [Coran, 16:74] Aceasta este doctrina și credința „ahl as-sunna ua al-jamaa”, credința urmată de Companionii Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), precum și de cei care le-au urmat acestora întru dreptate. Ea a fost transmisă de Imamul Abu Al-Hasan Aș-'Aș'ari (Allah să aibă milă de el) în lucrarea sa „Al-Maqalat 'an ashaab al-hadith ua ahl as-sunnah” și a fost, de asemenea, transmisă și consemnată și de alți savanți musulmani dreptcredincioși

Al- 'Auzaa'iy (Allah să aibă milă de el) a spus: Az-Zahry și Makhul au fost întrebați despre evidențele Atributelor lui Allah și au spus că realitatea acestora este exact cea care a fost revelată. Și a spus Al-Ualid ibn Muslim (Allah să aibă milă de el) că Malik, Al- 'Auzaa'i, Al-Laith ibn Sa'ad și Sufian At-Thauri (Allah să aibă milă de ei) au fost întrebați despre cunoștințele existente cu privire la Atributele lui Allah și au răspuns în mod unanim că acestea trebuie luate exact așa cum au fost revelate, fără a se încerca explicarea în mod eronat a modalității de producere a acestora. Al- 'Auzaa'i (Allah să aibă milă de el) a spus: „Noi, împreună cu at-Tabi'un (generația de dreptcredincioși de după companionii Profetului) susținem că Allah se află deasupra Tronului Său şi credem în toate Atributele Sale care au fost menționate în Tradițiile profetice (Sunnah). Atunci când Rabi'a ibn Abu Abdur-Rahman, șeicul imamului Malik (Allah să aibă milă de ei) a fost întrebat despre înălțarea lui Allah deasupra Tronului său, a spus: „Înălțarea lui Allah deasupra Tronului Său ne este cunoscută, însă modalitatea în care aceasta se produce nu poate fi pricepută. Allah a trimis Mesajul Său, Mesagerul (Mohammed - Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost însărcinat cu transmiterea clară a acestuia, iar obligația noastră este aceea de a crede în el. Iar atunci când imam Malik (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat, de asemenea, despre aceasta, a răspuns: „Faptul că Allah S-a înălțat deasupra Tronului Său este cunoscut, dar modul în care ascensiunea s-a produs este necunoscut; credinţa în aceasta este obligatorie şi întrebările despre cum anume s-a întâmplat reprezintă o inovaţie în religie (bid'ah).” Apoi, i-a spus celui care îl întrebase: «Tu îmi pari un om rău intenționat (n.t. un om care pune această întrebare în mod repetat, nu pentru a afla răspunsul, ci pentru a crea confuzie și îndoială în mințile celorlați care ascultă)». Și le-a cerut oamenilor să-l îndepărteze.

Aceste semnificații au fost relatate de Mama dreptcredincioșilor Um Salamah (Allah să fie mulțumit de ea) și a spus Imam Abu Abdurrahman ibn Al-Mubarak (Allah să aibă milă de el): „Ne este cunoscut faptul că Domnul nostru se află deasupra Cerurilor, deasupra Tronului Său, separat de creația Sa (și mai presus de aceasta).” Afirmațiile savanților musulmani cu privire la acest aspect sunt numeroase și este imposibil ca ele să fie menționate în întregime în această prelegere. Cei care doresc să cunoască mai mult despre aceasta pot consulta lucrările marilor învățați musulmani pe acest subiect, precum lucrarea „As-Sunnah”, de Abdullah ibn Imam Ahmad, lucrarea „At-Tauhid”, de Imam Mohammed ibn Khuzaimah, lucrarea „As-Sunnah” de Abu Al-Qasem Al-Lalka'iy At-Tabari, lucrarea „As-Sunnah”, de Abu Bakr ibn Abu 'Asim și răspunsul dat de Șeicul islamului Ibn Taiymiyyah pentru Ahl Hamat - care cuprinde semnificații mărețe și utile și în care a clarificat credința Ahlu as-Sunnah și a consemnat numeroase afirmații ale acestora, precum și evidențe religioase și logice. El a abordat această chestiune și în tratatul său, cunoscut sub numele de „At-Tadmiriyah”, și a prezentat credinţa Ahlu as-Sunnah cu dovezile consemnate și evidențe logice, respingând totodată afirmațiile celor care au deviat de la credința corectă, pentru ca cel care caută știința cu o intenție bună și dorința de a cunoaște adevărul să-l poată identifica cu claritate și să respingă ceea ce nu este valid. Astfel, cel care deviază de la credința Ahlu as-Sunnah în privința Numelor și Atributelor lui Allah, a deviat, cu siguranță, de la evidențele consemnate (în Coran și Sunnah), precum și de la dovezile logice referitoare la acestea, fiind într-o contradicție evidentă cu tot ceea ce le neagă sau le confirmă.

Ahl as-Sunnah ua al-jama'a au susținut în ceea ce Îl privește pe Allah ceea ce El Însuși a confirmat despre Sine în Cartea Sa cea Nobilă sau a fost confirmat de către nobilul Său Profet - Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în Tradițiile sale autentice, fără a reprezenta în vreun fel aceste Atribute, ridicându-L pe Allah Preaslăvitul mai presus de orice asemănare cu creația Sa și fără a induce sensului acestora niciun deficit. Astfel, ei au reușit să se ferească de orice discrepanță și au acționat doar în sensul evidențelor existente. Aceasta este, de altfel, orânduirea lui Allah Preaslăvitul pentru cel care aderă la adevărul cu care El i-a trimis pe Mesagerii Săi, depune toate eforturile posibile în acest sens și este sincer devotat lui Allah în dorința ca El să îi ușureze dobânirea adevărului șă să îi dezvăluie dovezile Sale, așa cum a spus Allah Preaînaltul: Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul deșertăciunea și o distrugem și iată că ea este ca și moartă. [Coran, 21:18] Și a spus Preaînaltul: Și ei nu-ți vor aduce niciun argument, fără ca Noi să venim cu Adevărul și cu o tâlcuire mai frumoasă. [Coran, 25:33] Al-Hafiz Ibn Kathir (Allah să aibă milă de el) a menționat în renumitul său Tafsir referitor la Cuvântul lui Allah Atotputernicul: (Cu adevărat, Domnul vostru este Allah, Cel care a creat Cerurile și Pământul în șase zile, iar apoi S-a Înălțat deasupra Tronului.) [Coran, 7:54] vorbe demne de a fi consemnate aici cu privire la acest aspect, datorită beneficiilor lor mărețe. Astfel, spunea Ibn Kathir (Allah să aibă milă de el): Învățații au emis numeroase opinii pe acest subiect, însă nu este acesta locul potrivit pentru a le expune. Noi urmăm doctrina predecesorilor dreptcredincioși (as-Salah as-Salih), precum Malik, Al-Awza'i, Ath-Thawri, Al-Laith bin Sa'ad, Aș-Șafa'i, Ahmad, Ishaq bin Rahawayh și alți imami ai musulmanilor, mai noi sau mai vechi, ceea ce presupune transmiterea (și consemnarea) acestora așa cum au fost revelate (în Coran și în Sunnah), fără a le reprezenta, găsi asemănare sau nega în vreun fel. Și tot ceea ce le poate veni în minte celor care aseamănă Atributele lui Allah cu creația Sa este respins în ceea ce Îl privește, întrucât Allah nu se aseamănă niciuneia dintre creațiile Sale și nimic nu este asemenea Lui, iar El este As-Sami' Al-Basir (Cel care aude totul, Atoatevăzătorul). Dimpotrivă, calea corectă este aceea pe care au expus-o savanții musulmani, printre care și Na'im bin Hammad Al-Khuaza'i, șeikhul imamulul Bukhari, care a spus: „Cel care Îl aseamănă pe Allah cu creația Sa a comis un act de necredință (și este necredincios). Cel care neagă cele prin care Allah S-a descris a comis un act de necredință (și este necredincios), pentru că în cele prin care Allah s-a descris pe Sine sau a fost descris de Mesagerul Său nu există nicio asemănare (cu creția Sa). Iar cel care a susținut despre Allah ceea ce a fost confirmat în versetele limpezi și în relatările profetice corecte în modalități demne de Noblețea lui Allah și a respins în ceea ce Îl privește pe Allah Preaînaltul orice lipsuri posibile, este cel care, cu adevărat, a pășit pe calea călăuzirii.”

Credința în Îngeri

Credința în Îngeri presupune a crede în ei în general, dar și în amănunt, întrucât musulmanul crede în faptul că Allah are Îngeri pe care i-a creat pentru a-L adora pe El și i-a descris pe aceștia ca fiind robi nobili, care nu nesocotesc poruncile Sale și împlinesc tot ceea ce le este poruncit. El știe ce este înaintea lor [în prezent] și ce este în urma lor și ei nu pot mijloci decât pentru cel de care El este mulțumit. Iar ei sunt cu teamă de El. [Coran, 21:28] Îngerii sunt de diverse tipuri. Unii dintre ei sunt însărcinați cu purtarea Tronului (lui Allah), alții sunt păzitorii Raiului sau ai Iadului, iar alții au sarcina de a înregistra faptele oamenilor. De asemenea, noi credem în mod detaliat în Îngerii care au fost menționați și numiți de către Allah și de către Mesagerul Său, precum Gavriil (Pacea fie asupra sa), Mihail, Malik - Îngerul păzitor al Iadului și Israfil - însărcinat cu suflarea în trâmbiță în Ziua de Apoi. Aceștia au fost menționați în relatări profetice autentice și a fost consemnat în Sahih Muslim că Aișa (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Îngerii au fost creați din lumină, djinii au fost creați dintr-o flacără de foc (fără fum) și Adam a fost creat din ceea v-a fost descris vouă (din lut).” [3] Consemnat de Muslim în Sahih. [3] Muslim - „Az-Zuhd ua ar-raqaiq” (2996), Ahmad (6/153).

Credința în Scripturi (Cărțile Divine)

Tot astfel, și în privința Scripturilor Divine musulmanul trebuie să creadă pe deplin în faptul că Allah Preaslăvitul a pogorât Scripturi Profeților și Mesagerilor Săi pentru a vădi religia cea adevărată și a chema la aceasta, așa cum a spus Preaînaltul: Noi i-am trimis pe trimișii Noștri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura și Balanța, pentru ca oamenii să fie cu dreptate [...] [Coran, 57:25] De asemenea, Preaînaltul a spus: Oamenii au avut o singură religie [înainte de rătăcirea lor]; apoi Allah i-a trimis pe Profeți, drept vestitori şi prevenitori, şi a trimis împreună cu ei Scriptura cu Adevărul, pentru a judeca între oameni acolo unde ei aveau dispute. [Coran, 2:213]

În amănunt, noi credem în Scripturile numite de Allah, precum Tora, Evanghelia (Injil), Psalmii (Az-Zabur) și Coranul - ultima Carte Divină și cea mai de seamă dintre ele, tronând asupra lor, confirmând adevărul din ele și îndreptând orice greșeală. Astfel, se impune ca întreaga națiune (musulmană) să o urmeze și să o pună în practică în acord cu ceea ce a fost confirmat ca fiind autentic în Tradițiile profetice consemnate despre Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Și aceasta întrucât Allah Preaslăvitul l-a trimis pe profetul Său Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ca un Mesager pentru oameni și djini și i-a revelat acest Coran pentru a judeca conform lui, făcându-l o tămăduire pentru ceea ce se află în piepturile (oamenilor), un adevăr limpede pentru toate făpturile, călăuzire și îndurare pentru dreptcredincioși, după cum a spus Preaînaltul: Iar acesta [Coranul] este o Carte binecuvântată pe care Noi am pogorât-o. Urmați-o și temeți-vă! Poate că vi se va arăta îndurare! [Coran, 6:155] Și a spus Preaslăvitul: Și Noi ți-am trimis ție Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, călăuză, îndurare și bună vestire pentru musulmani [Coran, 16:89] Și tot astfel a spus Preaînaltul: Spune [Mohammed]: „O, oameni! Eu sunt pentru voi toți trimisul lui Allah, Cel căruia îi aparține Împărăția Cerurilor și a Pământului. Nu există altă divinitate în afară de El! El dă viață și El dă moarte. Deci credeți în Allah și în Trimisul Său, Profetul cel neînvățat, care crede în Allah și în cuvintele Sale și urmațil! Poate că veți fi călăuziți!” [Coran, 7:158] Iar versetele referitoare la acest aspect sunt numeroase.

Credința în Mesageri (și Profeți)

De asemenea, se impune ca noi să credem în Mesagerii (trimiși de Allah), atât în general, cât și în particular. Astfel, noi credem că Allah Preaslăvitul le-a trimis robilor Săi Mesageri dintre ei, vestitori și prevenitori, pentru a-i chema la religia cea adevărată. Cei ce au răspuns chemării lor au dobândit fericirea (cea veșnică), iar cei care nu le-au dat ascultare au atras asupra lor dezamăgirea și regretul. Profetul nostru - Mohammed ibn Abdullah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost încheietorul acestora și cel mai de seamă dintre ei, așa cum a spus Allah Preaslăvitul: Și Noi am trimis la fiecare comunitate un Mesager [ca să le spună]: „Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut. [Coran, 16:36] Și a spus Preaînaltul: [Noi am trimis] Trimiși drept vestitori și prevenitori pentru ca oamenii să nu mai aibă nici un fel de scuză față de Allah, după Trimiși. [Coran, 4:165] Și, de asemenea, a spus Preaînaltul: Mohammed nu este tată nici unuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul Profeților [Coran, 33:40] De asemenea, noi credem în toți Profeții care au fost numiți de Allah sau al căror nume a fost confirmat în mod detaliat și specific de către Mesagerul lui Allah, precum Noe, Hud, Salih, Avraam și alții (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor și a Profetului Mohammed).

Credința în Viața de Apoi

În ceea ce privește credința în Viața de Apoi, aceasta presupune:

Aceasta presupune credința în cele despre care Allah și Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-au înștiințat că există după moarte, precum încercarea din mormânt și chinul sau binecuvântările existente în el. De asemenea, aceasta include credința în toate stările și încercările care vor fi parcurse în Ziua Judecății, precum trecerea Podului întins peste Focul iadului, Balanța, Socoteala, Răsplata și Pedeapsa, împărțirea Filelor în care se înregistrează faptele oamenilor, unii dintre ei luând Cărțile în care se înscriu faptele lor în mâna dreaptă (și fiind dintre cei izbânditori), iar alții în mâna stângă (și fiind dintre cei pierzători). De asemenea, ea include credința în Râul care îi va fi dăruit Profetului Mohammed, credința în Paradis și în Focul iadului, credința în faptul că dreptcredincioșii îl vor vedea pe Domnul lor Cel Preaslăvit, și că El le va vorbi, precum și toate celelalte aspecte menționate în Coran și în Sunnah autentică consemnată despre Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Astfel, un musulman trebuie să creadă în toate acestea în mod specific, așa cum ele au fost evidențiate de către Allah și Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Credința în Destin

Credința în Destin presupune credința în următoarele 4 aspecte:

În primul rând: Credința în faptul că Allah Preaînaltul știe tot ceea ce a fost și ce va fi, și știe care este situația robilor Săi și proviziile cu care aceștia sunt binecuvântați, precum și momentul morții lor, faptele lor și toate celelalte chestiuni ce îi privesc pe aceștia, și nimic nu Îi este necunoscut Lui, Preaslăvitul și Preaînaltul, după cum El a spus: Şi Allah este Al-Khabir [Bineștiutor] [Coran, 2:231] Și a spus, de asemenea, Atotputernicul: Allah este Cel ce a creat șapte Ceruri și tot atâtea Pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să știți că Allah este cu putere peste toate și că Allah cuprinde toate lucrurile cu știința [Sa]. [Coran, 65:12]

În al doilea rând: Credința în faptul că Allah Preaslăvitul a scris tot ceea ce este legat de destin și predestinare, după cum a spus Preaslăvitul: Noi știm ce mistuie Pământul din ei. Noi avem o carte păstrătoare. [Coran, 50:4] Și, de asemenea, a spus Preaînaltul: [...] și toate lucrurile le-am enumerat într-o carte limpede [Coran, 36:12] Și tot astfel a spus: Nu știi că Allah cunoaște ceea ce este în Cer și pe Pământ? Acestea sunt într-o Carte. Cu adevărat, acesta este pentru Allah [un lucru] ușor! [Coran, 22:70]

În al treilea rând: Credința în Voia Sa legislativă, astfel încât ceea ce El voiește este, iar ceea ce El nu voiește nu este, așa cum a spus Allah Preaslăvitul: Cu adevărat, Allah face ceea ce voiește! [Coran, 22:18] Și a spus Allah Atotputernicul: Și dacă voiește El un lucru, porunca Lui este numai să zică „Fii” și el este. [Coran, 36:82] Și tot astfel a spus Preaslăvitul: Însă voi nu puteți voi decât dacă binevoiește Allah, căci Allah este Alim [Atoateștiutor] [și] Hakim [Înțelept] [Coran, 76:30]

Al patrulea aspect: Allah Preaslăvitul este Creatorul Desăvârșit a tot ceea ce există și nu există alt Creator și nici alt Domn și Stăpânitor în afară de El, așa cum a spus Preaslăvitul: Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El este peste toate Chezaș! [Coran, 39:62] Și, de asemenea, a spus Preaînaltul: O, oameni! Aduceți-vă aminte de Îndurarea lui Allah asupra voastră! Oare mai este vreun alt creator afară de Allah care să vă dăruiască cu cele de trebuință pe voi din Cer și de pre Pământ? Nu există altă divinitate afară de El! Cum de puteți voi fi abătuți? [Coran, 35:3] Așadar, onform crezului lui Ahlu as-Sunnah ua al-Jama'a credința în Destin cuprinde toate aceste 4 aspecte. Aceasta se opune celor care dau curs inovațiilor (bid'a), negând unele dintre aceste aspecte.

Credința rezidă în vorbe și în fapte și ea crește prin supunerea față de Allah și scade prin săvârșirea de păcate și nesupunere.

Tot din credința în Allah face parte și a ști că vorbele și faptele fac parte din credință, și ea crește prin supunerea față de Allah și scade prin săvârșirea de păcate și nesupunere. Astfel, dacă un musulman a comis oricare alte păcate, în afară de a-I face asociați lui Allah (șirk) și a respinge credința islamică de bază (kufr), nu este permis să se considere că acesta a ieșit din sfera credinței (și că este necredincios - kafir), indiferent de păcatul comis, fie că este vorba de adulter, furt, folosirea dobânzii, consumarea de substanțe cu efect intoxicant, comportamentul rău față de părinți, precum și alte păcate majore. Această interdicție se bazează pe Cuvântul lui Allah Preaslăvitul: Cu adevărat, Allah nu iartă să I se facă asociați, dar iartă ce este mai puțin de atât oricui voiește. [Coran, 4:48] Așa cum a fost confirmat în numeroase hadisuri consemnate despre Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), Allah va scoate din Focul iadului pe cel care are în inima sa chiar și numai cât un bob de muștar de credință.

Iubirea de dragul lui Allah, ura de dragul lui Allah, loialitatea și asocierea de dragul lui Allah și despărțirea și vrăjmășia de dragul Allah.

Din credința în Allah face parte și iubirea de dragul lui Allah, ura de dragul lui Allah, loialitatea și alierea de dragul lui Allah și despărțirea și vrăjmășia de dragul Allah. Astfel, un dreptcredincios îi iubește pe ceilalți dreptcredincioși și le este loial acestora aliindu-se cu ei și, în același timp, îi urăște pe cei ce refuză credința și se opune acestora, destașându-se de ei; iar mai presus de toți musulmanii din națiunea islamică se află Companionii Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor). Astfel Ahlu as-Sunnah ua al-Jama'a arată dragoste și loialitate față de aceștia și îi consideră ca fiind cei mai buni dintre oameni după Profeți, conform spuselor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Cele mai bune generații (de oameni) sunt generația mea, și apoi cea care îi urmează și cea următoare acesteia.” [4] Bukhari și Muslim De asemenea, ei au credința că cel mai bun dintre companioni a fost Abu Bakr As-Siddiq, apoi Omar ibn Al-Khattab (Al-Faruq), apoi Othman ibn Affan (Dhu An-Nurain), apoi Ali ibn Abu Talib (Al-Murtada) - Allah să fie mulțumit de ei, apoi următorii Companioni dintre cei zece care au fost binevestiți cu Paradisul, apoi restul Companionilor (Allah să fie mulțumit de ei). De asemenea, ei se abțin să comenteze disputele apărute între aceștia și au credința că fiecare dintre ei a făcut tot ce îi stătea în putință să dea curs doar la ceea ce credea că este corect și drept. Astfel, cel care a judecat drept va avea o răsplată dublă, iar cel care a greșit în aprecierile sale va fi, de asemenea, răsplătit pentru străduința sa. Tot astfel ei îi iubesc pe membrii dreptcredincioși ai familiei Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și le sunt loiali, precum și soțiilor Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) - Mamele dreptcredincioșilor. Ei îi acceptă pe aceștia și resping calea celor care au apostat („ar-Rafidiah”) arătând ură față de Companionii Mesagerului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor) insultându-i, și care, totodată, depășesc limitele cu privire la unii dintre membri familiei Profetului și îi ridică pe aceștia deasupra statutului care le-a fost desemnat lor de către Allah Atotputernicul. De asemenea, Ahlu as-Sunnah ua al-Jama'a se detașează de calea celor care se opun cu violență familiei Profetului, prin vorbe sau fapte („an-Nauasib”). [4] Bukhari - Aș-Șahadat (2509), Muslim - Fadail as-Sahabah (2533), Tirmidhi - Al-Manaqib (3859), Ibn Majah - Al-Ahkam (2362), Ahmad (1/434)

Toate cele menționate în această prezentare succintă sunt incluse în credința cea dreaptă și corectă cu care Allah l-a trimis pe Mesagerul Său Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și ea este credința celor salvați și mântuiți - Ahlu as-Sunnah ua al-Jama`a, despre care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Din Națiunea mea (musulmană), o grupare de oameni va continua să persiste întru adevăr, fiind învingătoare, fără ca ea să fie afectată de cei care încearcă să o rătăcească, până ce Porunca lui Allah Preaslăvitul va veni (în Ziua de Apoi).” Și, de asemenea, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Evreii s-au împărțit în 71 de secte, creștinii s-au împărțit în 72 de secte, iar această Națiune (islamică) se va scinda în 73 de secte - toate acestea vor ajunge în Focul Iadului, înafară de una dintre ele.” Companionii au spus: „Și care este aceasta, o, Mesager al lui Allah?” El a spus: „Cea care va urma cele pe care le urmez eu și Companionii mei.” [6] Aceasta este credința care trebuie urmată și în care trebuie să rămânem fermi, fiind prudenți totodată cu privire la ceea ce deviază de la aceasta. [5] Muslim - Al-Imarah (1920), Tirmidhi - Al-Fitan (2229), Abu Daud - Al-Fitan ua Al-Malahim (4252), Ibn Majah - Al-Fitan (3952), Ahmad (5/279). [6] Ibn Majah - Al-Fitan (3992)

Menționarea celor care au deviat de la credința cea autentică și a celor care merg pe o cale opusă acesteia

Clasificarea lor

Cei care au deviat de la credința cea autentică, precum și cei care merg pe o cale opusă acesteia sunt de multe feluri. Unii adoră idolii, Îngerii, sfinții, djinii, copacii, pietrele și multe altele. Aceștia sunt oameni care nu au răspuns chemării Mesagerilor lui Allah, ci i-au respins și s-au încăpățânat pe această cale asemenea necredincioșilor din tribul Quraiș, precum și a celorlalte triburi arabe care s-au opus chemării profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Ei obișnuiau astfel să îi roage pe falsele zeii lor cei falși să le împlinească nevoile, să îi vindece pe cei bolnavi dintre ei și să îi facă biruitori asupra dușmanilor lor. De asemenea, ei le ofereau jertfe și sacrificii și făceau jurăminte în numele lor. Însă, atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a dezaprobat credințele lor rătăcite și i-a chemat la adorarea exclusivă a lui Allah, Unicul, ei au fost surprinși de aceasta și s-au opus, răspunzând: Oare a făcut el din zei un Dumnezeu Unic? Cu adevărat, acesta este un lucru ciudat. [Coran, 38:5] Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) nu a contenit, însă, de la a-i chema la Allah și a-i avertiza împotriva politeismului și a continuat să le explice adevărul căii la care îi chema până ce Allah i-a călăuzit pe unii dintre ei, urmând ca, mai apoi, oamenii să intre în religia lui Allah în cete. Astfel, religia lui Allah a devenit dominantă asupra celorlalte religii, ca o încununare a străduinței și efortului susținut în chemarea la Allah, așa cum au procedat Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), Companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei) și cei care le-a urmat acestora în credința cea dreaptă. Însă, mai târziu situația s-a inversat și ignoranța a pus stăpânire pe mulți dintre oameni, până într-acolo încât mulți dintre ei s-au întors la religia din perioada ignoranței, înălțându-i pe Profeți și pe oamenii drepți (pe care îi considerau „sfinți”) deasupra statutului care le-a fost dat de către Allah, rugându-se la ei și căutând adăpost și ajutor la aceștia și devorându-le lor diverse acte de politeism. Ei nu au cunoscut sensul credinței, și anume că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah, așa cum îl cunoscuseră necredincioșii din Peninsula Arabică anterior, și Allah este Cel la care căutăm ajutorul față de toate acestea.

Această formă de politeism nu a încetat să se manifeste printre oameni până în zilele noastre, din cauza ignoranței crescânde ce a urmat erei profetice.

Argumentele identice aduse de contemporani și de predecesorii lor și menționarea unora dintre concepțiile și doctrinele acestora ce contravin credinței autentice (kufr)

Argumentul comun al politeiștilor contemporani și al predecesorilor lor necredincioși constă în vorbele lor (referitor la ceea ce ei adoră în afară de Unicul Dumnezeu): Aceștia sunt mijlocitorii noștri înaintea lui Allah și noi nu îi adorăm pe ei decât pentru a ne apropia de Allah. Însă, Allah a respins acest argument ciudat și a făcut clar faptul că oricine adoră orice altceva în afară de El a dat curs politeismului și necredinței, după cum a spus Allah Preaînaltul: Și ei adoră în locul lui Allah ceea ce nici nu le face rău și nici nu le aduce folos și ei spun: „Aceștia sunt mijlocitorii noștri la Allah.” [Coran, 10:18] Și le-a răspuns Allah Preaslăvitul, prin Cuvintele Sale: Spune: „Îi vestiți voi lui Allah ceea ce El nu știe din Ceruri și de pe Pământ?” Allah Preamăritul și Preaslăvitul este deasupra celor asociați [Lui]. [Coran, 10:18] Astfel, Allah Preaslăvitul a evidențiat în acest verset faptul că adorarea a oricui altcuiva în afară de El, fie el dintre Profeți, oameni aleși (considerați de către ei sfinți) și oricine altcineva, este o formă de politeism major, chiar dacă cei ce fac asta îi dau diverse alte denumiri, și a spus Allah Preaînaltul: Fără îndoială, lui Allah I se cuvine credința curată. Iar cei care și-au luat ocrotitor în locul Lui [spunând]: „Noi nu-i adorăm pe ei decât pentru ca ei să ne apropie de Allah” [Coran, 39:3] Și le-a răspuns lor Allah Preaslăvitul: Allah va judeca între ei în cele în care ei nu se înțeleg. Cu adevărat, Allah nu-l călăuzește pe cel care este mincinos și nemulțumitor. [Coran, 39:3] Prin aceasta, Allah Preaslăvitul a vădit faptul că adorarea îndreptată de ei către altcineva în afară de Singurul Dumnezeu Adevărat, sub forma rugilor adresare lor sau a fricii și a speranței puse în aceștia, precum și în alte feluri, este o formă de necredință față de Allah și a infirmat afirmațiile lor că acești idoli îi apropie de El.

De asemenea, printre credințele necredincioșilor care se opun credinței corecte și adevărate și contravin învățăturilor transmise de Profeți (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor) se numără și doctrinele asumate în epoca contemporană de ateii care urmează teoriile lui Marx și Lenin, precum și ale altora care cheamă la ateism și necredință, indiferent de denumirea pe care ei și-au atribuit-o - socialism, comunism, baatism ș.a.m.d. În ansamblul lor, bazele doctrinei acestora se reunesc în jurul ideii că Dumnezeu nu există și că viața se rezumă doar la chestiuni de natură materială. De asemenea, ei neagă Învierea, Raiul, Iadul și religiile în general, iar cel care a cercetat și a studiat lucrările lor va descoperi aceste aspecte, cu siguranță. Nu este nicio îndoială că aceste doctrine se opun religiilor divine și astfel îi conduc pe adepții lor la cele mai nefaste consecințe, atât în această viață, cât și în Viața de Apoi.

Tot astfel, printre credințele ce se opun religiei adevărate se numără și cele împărtășite de unii adepți ai grupărilor al-Batinyyah și as-Sufiyah, care consideră că unii dintre cei pe care ei îi consideră „aleși” (și sfinți - „auliyah”) Îi sunt asociați lui Allah în orânduirea a ceea ce există și dispun de influențarea cursului lumii. Ei le dau acestora denumiri pe care le inventează singuri pentru idolii lor, precum - Al-Aktaab, Al-Autaad sau Al-Aghuat. Aceasta este cea mai neplăcută formă de politeism în privința Suvernității lui Allah, iar politeismul acesta este chiar mai rău decât forma politeismului existent în perioada preislamică în Peninsula Arabică. Deoarece necredincioșii arabi nu Îi făceau asociați lui Allah în privința Suveranității Sale, ci ei Îi făceau asociați lui Allah doar în privința adorării Sale. Tot astfel, ei Îi făceau asociați lui Allah doar în momentele de liniște și bunăstare, însă în momentele de încercare se întorceau la Allah și Îi erau devotați întru adorare numai Lui, Unicul, după cum a spus Allah Preaslăvitul: Și când se urcă ei pe o corabie Îl invocă numai pe Allah, fiind [supuși] sinceri Lui și în religie, dar după ce îi aduce pe uscat, ei Îi fac asociați. [Coran, 29:65] Însă în ceea ce privește suveranitatea, ei recunoșteau că aceasta Îi aparținea doar lui Allah, Unicul, după cum a spus Allah Preaslăvitul: Și dacă îi întrebi cine i-a creat pe ei, vor răspunde: „Allah!” [Coran, 43:87] Și tot astfel a spus Allah Preaînaltul: Spune: „Cine vă dă vouă hrană îndestulătoare din Cer și de pe pământ? Și cine este Stăpân peste auz și peste văz și-l scoate pe cel cu viață din cel fără viață și-l scoate pe cel fără viață din cel cu viață și Cel care orânduiește toate lucrurile?” Ei vor răspunde: „Allah” Atunci spune: „Oare nu aveți voi frică de El?” [Coran, 10:31] Iar versetele care conțin aceste semnificații sunt numeroase.

Diferența dintre politeiști contemporani și predecesorii lor

Cei care comit șirk și dau curs actelor de politeism în zilele noastre se diferențiază de predecesorii lor în două aspecte. Pe de-o parte, ei Îi fac asociați lui Allah în Suveranitatea Sa (considerând că, în afară de Allah, mai există și altcineva cu putere orânduitoare asupra Universului și tot ce conține el), iar pe de altă parte, în faptul că ei comit șirk, atât în ​​momente de ușurare, cât și la greu. Această chestiune este evidentă în practicile cărora ei le dau curs la mormintele lui Al-Hussein, Al-Badaui și ale altora în Egipt, precum și la mormântul lui Al-Eidarous în Aden, la mormântul lui Al-Hadi în Yemen, la mormântul lui Ibn 'Arabi în Siria, la mormântul lui 'Abdul-Qadir Al-Jilani în Irak, ca și la alte morminte binecunoscute în lumea musulmană, care au fost luate drept sanctuare și în privința cărora oamenii au exagerat, ridicându-le la un statut necuvenit lor și dedicându-le fapte ce Îi revin de drept doar lui Allah Atotputernicul. Și ce este și mai rău, din păcate, este faptul că doar puțini dintre oameni se opun faptelor acestora și încearcă să le reamintească realitatea Tauhid-ului (monoteism) cu care Allah l-a trimis Profetul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), precum și pe Mesagerii de dinainte de el (Pacea lui Allah fie asupra lor). Ne rugăm la Allah Preaslăvitul să le redea lor înțelepciunea și să îi sporească printre aceștia pe cei care cheamă la dreapta călăuzire și să le dea succes conducătorilor și savanților musulmanilor în a se opune acestor forme de politeism și a-l eradica, atât pe el cât și căile sale; cu adevărat, Allah este Cel care Aude și Cel care este aproape prin Cunoașterea și Puterea Sa.

Printre doctrinele ce se opun credinței autentice și corecte cu privire la Preafrumoasele Nume și Atribute ale lui Allah se numără și acelea răspândite de sectele care emit inovații, precum Al-Jahmiyah, Al-Mu'tazilah și altele asemenea lor, care neagă unele dintre Atributele lui Allah Cel Atotputernic și Îl privează pe El, Preaslăvitul, de Atribute ce exprimă Perfecțiunea și Desăvârșirea, descriindu-L cu atribute specifice lucrurilor finite sau ce nu pot veni în existență, neînsuflețite și lipsite de posibilități, în vreme ce Allah Preaînaltul este cu mult mai presus de toate vorbele lor. În această categorie intră și cei care neagă o parte dintre Atributele lui Allah și confirmă cealaltă parte, precum Al-'Așa'irah. Aceștia, deși sunt de partea dreptății în ceea ce au menținut dintre Atribute, au căzut în rătăcire atunci când au negat anumite Atribute și au interpretat (și distorsionat) dovezile cu privire la ele, opunându-se astfel evidențelor existente în versetele coranice și în hadisuri, precum și evidențelor bazate pe logică. Astfel,, ei au pășit într-o direcție a contradicției evidente. În ceea ce privește, însă, credința Ahlu As-Sunnah wa al-Jama'a, cei ce o urmează au confirmat toate Preafrumoasele Nume și Atribute ale lui Allah, întocmai așa cum El Însuși sau Mesagerul Său - Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) le-a confirmat, într-o manieră caracterizată de perfecțiune, înălțându-L pe Allah deasupra oricărei asemănări cu creația Sa și fără a nega vreunul dintre ele. Ei au luat în considerare toate eviențele existente în acest sens fără a le denatura sau nega, și, astfel, ei au fost feriți de discrepanțele și contradicțiile de care alții au fost acaparați, așa cum am menționat anterior. Acesta este drumul către izbândă și fericire, atât în această viață, cât și în Viața de Apoi și calea cea dreaptă urmată de predecesorii acestei Națiuni (islamice) și de conducătorii lor drepți; iar cei ce le-au urmat lor nu au altă cale către adevăr și dreptate, decât cea pe care au parcurs-o cei de mai înainte de ei - și anume urmarea Coranului și a Sunnei (Tradițiile profetice) și evitarea încălcării legilor acestora.

Obligativitatea adorării exclusive a lui Allah, Unicul, și evidențierea factorilor ce facilitează izbânda împotriva inamicilor lui Allah

Cu adevărat, cea mai importantă îndatorire și cea mai măreață obligație pentru cel căruia i se aplică prescripțiile islamice este aceea de a adora pe Domnul său, Preaslăvitul, Domnul Cerurilor și al Pământului și Domnul Tronului cel Măreț, Cel care a spus în Nobila Sa Carte: Cu adevărat, Domnul vostru este Allah, Cel care a creat Cerurile și Pământul în șase zile, iar apoi S-a înălțat deasupra Tronului. El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i [altă noapte] degrabă. [El a creat] Soarele, Luna și Stelele supuse poruncii Sale. Și nu este decât a Lui înfăptuirea și stăpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor! [Coran, 7:54] Într-un alt pasaj în Cartea Sa, Allah Preaslăvitul ne-a înștințat că El i-a creat pe oameni și pe djinni pentru a-L adora, și a spus Atotputernicul: Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Coran, 51:56] Forma de adorare pentru care Allah i-a creat pe oameni și pe djini este credința în Unicitatea Sa (tauhid) în toate modalitățile în care această adorare se poate manifesta - prin Rugăciune, post, plătirea Daniei, Pelerinaj, aplecarea și prosternarea în Rugăciune, înconjurarea rituală a Kaa'bei, sacrificarea animalelor, jurămintele făcute, teama, speranța, căutarea salvării, a ajutorului și a refugiului, toate rugile rostite, inclusiv supunerea față de Allah Preaslăvitul în tot ceea ce El a poruncit și delăsarea de tot ceea ce El a oprit, conform evidențelor existente în Nobila Sa Carte și în Sunnah sincerului Său Mesager (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Allah Preaslăvitul le-a impus atât oamenilor, cât și tuturor djinnilor această adorare în virtutea căreia ei au fost creați și pentru care au fost trimiși toți Mesagerii Săi și au fost pogorâte Scripturile, pentru a desluși și detalia această adorare și pentru a chema la ea și a porunci dedicarea ei exclusivă lui Allah, Unicul, așa după cum Cel Preaînalt a spus: O, voi oameni, slăviți-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei de dinaintea voastră, pentru ca voi să deveniți dreptcredincioși [Coran, 2:21] Și a spus Allah Atotputernicul: Și Domnul tău a poruncit să nu-L adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții voștri [Coran, 17:23] Sensul cuvântului „a prescris, a decretat” („qadaa” în limba arabă) vine în acest verset cu sensul de „a poruncit” sau „a îndumat, a sfătuit, a recomandat”. Și a spus Preaînaltul: Și nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credință curată și statornică în religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] și să achite Dania [Az-Zakat]. Și aceasta este credința [comunității] celei drepte. [Coran, 98:5] Versetele ce cuprind aceste semnificații sunt numeroase în Cartea lui Allah și a spus Allah, Cel Atotputernic: Ceea ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care vă oprește, opriți-vă de la ele și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă! [Coran, 59:7] A spus Allah Preaslăvitul: Cel care i se supune Trimisului I se supune lui Allah. Dar cei care întorc spatele - Noi nu te-am trimis să fii peste ei păzitor! [Coran, 4:59] Și a spus Allah Atotputernicul: Cel care i se supune Trimisului I se supune lui Allah [Coran, 4:80]

Și a spus Preaslăvitul: Și Noi am trimis la fiecare comunitate un Mesager [ca să le spună]: „Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut [Coran, 16:36] A spus Allah Preaslăvitul: Și Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!” [Coran, 21:25] A spus Preaînaltul: Alif, Lam, Ra'. [Aceasta] este o Carte ale cărei versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înțelept [Hakim], Khabir [Bineștiutor] [Printr-un mesager, spunând]: „Nu-L adorați decât pe Allah. Cu adevărat eu sunt [Trimis] pentru voi de la El, ca prevenitor și vestitor de bine [Coran, 11: 2-1]

Aceste versete clare, precum și altele din Cartea lui Allah ce cuprind același sens, indică obligativitatea dedicării sincere a adorării numai lui Allah, Unicul, precum și faptul că aceasta este originea religiei și baza credinței și înțelepciunea creări djinilor și a oamenilor, a trimiterii Mesagerilor și a pogorârii Scripturilor. Astfel, este obligatoriu pentru toți cei cărora li se impun prescripțiile islamice să acorde atenție acestor aspecte, să fie bine informați în privința lor și să fie prevăzători cu privire la devierile în care au căzut mulți dintre cei care, deși pretind a aparține islamului, le acordă Profeților și celor aleși dintre dreptcredincioși un statut mult prea înalt, care nu li se cuvine, construiesc locuri de rugăciune și moschei la mormintele acestora, rugându-se la ei, căutând ajutor de la ei și refugiindu-se la ei, cerând de la ei satisfacerea nevoilor lor, ușurarea în momentele de încercare, vindecarea bolnavilor, victoria asupra dușmanilor, precum și alte forme majore de politeism (șirk) asemănătoare acestora cărora le dau curs. În conformitate cu cele evidențiate în Cartea lui Allah, într-un hadis autentic, consemnat în cele două Culegeri de hadisuri ale lui Bukhari și Muslim regăsim faptul că Mu'adh (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Știi tu care este dreptul lui Allah asupra robilor Săi și dreptul robilor asupra lui Allah?” A spus Mu'adh: Am zis: „Allah și Mesagerul Său știu mai bine.” Atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dreptul lui Allah asupra robilor Săi este acela ca ei să Îl adore numai pe El, Unicul, fără a Îi face Lui pe nimeni asociat, iar dreptul robilor asupra lui Allah este acela ca El să nu îl pedepsească pe cel care nu Îi asociază Lui nimic altceva.” [7] hadith În Sahih Bukhari s-a consemnat că Ibn Mas'ud (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care a murit susținând că Allah are pe cineva asemenea Lui va intra în focul Iadului.” [8] De asemenea, Muslim a consemnat în Sahih Muslim că Jabir (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care L-a întâlnit pe Allah fără a Îi face Lui niciun asociat în adorare a intrat în Rai, iar cel care Îl întâlnește făcându-I Lui asociați a intrat în Foc.” [9] Există numeroase hadisuri în acest sens, iar acesta este unul dintre cele mai importante și mai mărețe aspecte cu care Allah l-a trimis pe Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), pentru a chema la credința în Unicitatea lui Allah și la respingerea politeismului, iar el a transmis cele cu care Allah l-a trimis în cel mai deplin mod cu putință. El a fost supus la suferințe cumplite de dragul lui Allah și împreună cu el au suferit și Companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei) pe drumul chemării la calea lui Allah, până ce Allah a îndepărtat toți idolii existenți în Peninsula Arabică, iar oamenii au intrat în cete în religia lui Allah și idolii care se aflau în interiorul Ka'abei sau o înconjurau au fost demolați și Al-Lat, Al-Uzza și Manat au fost distruși, precum și toți ceilalți idoli ale triburilor arabe. Astfel, Cuvântul lui Allah a triumfat și Islamul și-a făcut apariția în Peninsula Arabică. Apoi, prin intermeiul chemării la Islam și a expedițiilor militare, musulmanii s-au extins în afara Peninsulei Arabice, iar prin intermediul lor Allah i-a călăuzit pe acei oameni cărora le-a fost destinată fericirea și a răspândit prin ei adevărul și dreptatea în multe părți ale lumii, devenind astfel conducători spirituali călăuzitori, cârmuitori întru adevăr și susținători ai dreptății și reformării. Astfel, calea lor a fost parcursă de adepți care le-au urmat întru dreptate și au devenit imami dreptcredincioși și susținători ai adevărului în răspândirea religiei lui Allah și chemarea oamenilor la credința în Unicitatea Sa și au luptat pe calea Lui, jertfindu-se pe sine și averile lor, fără a se teme că ei vor fi criticați de cineva în privința lui Allah. Ei au fost spijiniți de către Allah, care i-a făcut izbânditori și biruitori asupra acelora care li se împotriveau și Și-a respectat jurământul făcut acestora în Cuvântul Său, Preaslăvitul: O, voi cei care credeți! Dacă voi veți sprijinii cauza lui Allah, vă va sprijini și El pe voi și va întări picioarele voastre [pe calea Sa] [Coran, 47:7] Precum și Cuvântul Celui Atotputernic: Allah îi sprijină neîndoielnic pe cei care sprijină cauza Lui. Cu adevărat, Allah este Qauiyy [Tare] [și] 'Aziz [Puternic]. Aceștia [sunt] cei care - dacă Noi le dăm putere pe pământ - împlinesc Rugăciunea [As-Salat], achită Dania [Az-Zakat], poruncesc ceea ce este drept și opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârșitul [tuturor lucrurilor] Îi aparține lui Allah [Coran, 22:41-40] Mai apoi, însă, oamenii s-au schimbat și s-au scindat și au devenit mai delăsători în privința jihadului (a străduinței pe calea lui Allah) favorizând confortul și urmarea poftelor și a dorințelor și, astfel, ceea ce este rău și neacceptat a început să își facă apariția printre ei, în afară de aceia pe care Allah Preaslăvitul i-a protejat. Drept consecință și ca răsplată a faptelor lor, Allah a schimbat situația acestora și le-a dat putere vrăjmașilor asupra lor, iar Domnul tău nu este nedrept față de robii Săi. Allah Preaînaltul a spus: Aceasta pentru că Allah nu schimbă îndurarea pe care a revărsat-o asupra unui popor, decât dacă ei schimbă ceea ce este în sufletele lor [Coran, 8:53] Așadar, este o obligație pentru toți musulmanii, atât pentru sistemele de guvernare, cât și pentru oamenii de rând, să se întoarcă la Allah Preaslăvitul, să Îl adore cu sinceritate și devoțiune numai pe El, Unicul, să ceară iertare de la El pentru lipsurile și păcatele lor trecute și să se grăbească în îndeplinirea celor pe care Allah le-a poruncit și în depărtarea de cele pe care El le-a interzis, să se sfătuiască unii pe alții și să se sprijine în acest sens. [7] Bukhari - Al-Isti'dhan (5912), Muslim - Al-Iman (30), Tirmidhi - Al-Iman (2643), Ibn Majah - Az-Zuhd (4296), Ahmad (5/238). [8] Bukhari - Tafsir Al-Quran (4227), Muslim - l-Iman (92), Ahmad (1/374). [9] Bukhari - Al-'Ilm (129), Muslim - Al-'Iman (32), Ahmad (3/157).

Astfel, una dintre cele mai importante dintre acestea este stabilirea limitelor legislației islamice și aplicarea acestora în relațiile interumane și adoptarea legislației islamice drept sistem de referință, anulând legile create de om care contrazic Legea lui Allah și respingând judecarea conform acestora și obligarea tuturor oamenilor în urmarea Legislației islamice (Șari'a). De asemenea, o obligație impusă savanților musulmani este și educarea religioasă a oamenilor, răspândirea înțelegerii religiei islamice și sfătuirea spre urmarea religiei adevărate și a răbdării în acest sens, poruncirea a ceea ce este bun și oprirea de la ceea ce este rău și încurajarea conducătorilor musulmani în acest sens. Așa cum, de asemenea, se impune lupta împotriva principiilor distructive precum socialismul, baatismul, naționalismul extrem și alte principii și orientări ce contravin Legislației islamice (Șari'a). Astfel, Allah va reforma pentru musulmani ceea ce a fost corupt și va îndrepta ceea ce a fost deviat și le va reda statutul înalt pe care ei l-au avut în trecut și îi va face izbânditori împotriva vrăjmașilor lor și îi va împuternici pe ei pe Pământ, așa cum a spus Cel Preaînalt, Cel ale cărui vorbe sunt cele mai adevărate: [...] și a fost o datorie pentru Noi ajutarea dreptcredincioșilor. [Coran, 30:47] Și, de asemenea, a spus Preaînaltul: Allah le-a făgăduit acelora dintre voi care au crezut și au săvârșit fapte bune să-i facă pe ei stăpâni pe Pământ, așa cum i-a făcut stăpâni și pe cei de dinaintea lor, și să dea forță religiei lor, pe care El a acceptat-o pentru ei și să le schimbe teama lor cu siguranța. Pentru că ei Mă adoră pe Mine și nu-Mi fac Mie ca asociați nimic. Și cei care vor mai fi necredincioși684 după aceasta, aceia sunt nelegiuiți. [Coran, 24:55] Și a spus Preaslăvitul: Cu adevărat, Noi îi vom ajuta pe trimișii Noștri și pe cei care cred, atât în viața din această lume, cât și în Ziua când se vor ridica martorii, [Coran, 40:51] În Ziua când dezvinovățirea nu le va mai fi de niciun folos nelegiuiților și când vor avea ei parte de blestem și rău sălaș [Iadul]. [Coran, 40:52]

Iar Allah Preaslăvitul este Cel în Mâna Căruia se află puterea de a-i îndrepta pe musulmani și pe conducătorii lor și de a-i învăța religia lor, de a-i uni în evlavie față de Allah, de a-i călăuzi pe calea cea dreaptă, de a face religia cea adevărată izbânditoare prin intermediul lor, de a îndepărta nedreptatea și necredința, de a-i ajuta în sensul cooperării lor în ceea ce este bun și drept și în sfătuirea urmării adevărului și a perseverenței și răbdării întru aceasta, căci, cu adevărat, El este Cel cu putere peste toate. (Și ne rugăm ca) pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra robului și trimisului Său, cel ales dintre oameni, Profetul și cârmuitorul nostru - Mohammed bin Abdullah - și asupra neamului și companionilor săi și a celor care au fost îndrumați prin călăuzirea sa. (Și ne rugăm ca) pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra voastră!