„Dacă cineva vine la voi încercând să submineze solidaritatea voastră și să vă distrugă unitatea, după ce voi ați căzut deja de acord în privința unui singur conducător, ucideți-l (pe cel care încearcă să facă aceasta).”
‘Arfajah (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spunând:
„Dacă cineva vine la voi încercând să submineze solidaritatea voastră și să vă distrugă unitatea, după ce voi ați căzut deja de acord în privința unui singur conducător, ucideți-l (pe cel care încearcă să facă aceasta).”
«مَنْ أَتَاكُمْ وَأَمْرُكُمْ جَمِيعٌ عَلَى رَجُلٍ وَاحِدٍ، يُرِيدُ أَنْ يَشُقَّ عَصَاكُمْ، أَوْ يُفَرِّقَ جَمَاعَتَكُمْ، فَاقْتُلُوهُ».
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) evidențiază faptul că dacă musulmanii s-au pus de acord în privința unui conducător comun și asupra unui grup unic unitar, iar cineva vine să încerce subminarea autorității conducătorului și anularea unității musulmanilor prin împărțirea lor în grupări dispersate, este obligatoriu pentru ei să îl oprească pe cel care încearcă să facă acest lucru și să lupte cu el, ca o formă de protecție împotriva răului și stricăciunii produse de acesta și pentru a preveni vărsarea de sânge între musulmani.
وأمركم جميع: كلمتكم مجتمعة على إمام واحد، وأنتم يد واحدة.
يشق عصاكم: أصل العصا الاجتماع والائتلاف، والمراد هنا أنه يريد تفريق جماعتكم التي اجتمعت على إمام واحد.
Obligativitatea ascultării și supunerii față de conducătorul musulmanilor atâta vreme cât el nu poruncește ceea ce este păcat și interzis și interzicerea revoltei împotriva acestuia.
Dacă un om se revoltă împotriva conducătorului musulmanilor și comunității și grupării acestuia, este obligatoriu să se lupte împotriva sa, indiferent de statutul și rangul acestuia.
Musulmanii sunt încurajați să fie uniți și să se ferească de dezbinare și discordie.
Sahih Muslim (3/ 1480) (1852).
Mai mult (8)
منحة العلام في شرح بلوغ المرام.
لعبد الله الفوزان (8/ 349).
توضيح الأحكام شرح بلوغ المرام.
للبسام (6/ 329).
فتح ذي الجلال والإكرام بشرح بلوغ المرام.
لابن عثيمين (5/ 302).
المفاتيح في شرح المصابيح.
الحسين المُظْهِري (4/ 295).