Cine a creat Universul? Cine m-a creat pe mine și de ce?

Cine a creat Universul? Cine m-a creat pe mine și de ce?

Comisia Științifică din cadrul Departamentului pentru Afaceri Religioase al Moscheii Al-Haram și al Moscheii Profetului.

Sunt eu pe Calea cea Dreaptă?

Cine a creat Cerurile și Pământul și toate creaturile mărețe care există în ele și pe care mintea omenească nu le poate cuprinde în întregime?

Cine a creat acest sistem perfect și precis existent în Ceruri și pe Pământ?

Cine l-a creat pe om și l-a înzestrat cu auz, văz și intelect și l-a făcut capabil să dobândească cunoaștere și să înțeleagă adevărul realității înconjurătoare?

Cine a creat cu atâta măiestrie această organizare atât de precisă a trupului tău, te-a modelat și ți-a desăvârșit înfățișarea?

Meditează asupra creației tuturor organismelor vii, în toată diversitatea și varietatea lor: cine le-a zămislit în forme și înfățișări nelimitate?

Cum se organizează și se menține stabil acest Univers măreț, cu legile sale care îl reglează cu precizie de-a lungul a ani și ani?

Cine a stabilit sistemele după care funcționează această lume (viața și moartea, reproducerea ființelor vii, ziua și noaptea, schimbarea anotimpurilor și altele)?

Oare acest Univers s-a creat pe sine însuși? Oare a apărut el din neant? Oare este el produsul întâmplării? Allah Preaînaltul a spus: Oare au fost ei creați de nimeni sau sunt ei creatorii? Sau au creat ei Cerurile și Pământul? Nu, ei nu cred cu convingere! [Coran, 52:35-36]

Așadar, dacă noi nu ne-am creat pe noi înșine și este imposibil să fi apărut din neant sau dintr-o coincidență, atunci Adevărul de necontestat este că acest Univers trebuie să aibă un Creator Preamăreț și Atotputernic, întrucât este imposibil ca acest Univers să se fi creat pe sine însuși, sau să fi apărut din neant, sau să fi apărut printr-o coincidență!

De ce crede omul în lucrurile pe care nu le vede, precum înțelegerea, intelectul, sufletul, sentimentele și iubirea? Oare nu pentru că vede clar efectele existenței lor? Și atunci, oare cum poate omul să nege existența unui Creator al acestui Univers măreț, de vreme ce el vede semnele existenței Sale în creațiile Sale și Lucrarea și Îndurarea Sa?

Niciun om înzestrat cu minte nu ar accepta să i se spună că această casă a apărut fără să fie construită de cineva! Sau să i se spună că ea a venit din neant! Și oare cum pot unii oameni să îi creadă pe cei care spun că acest Univers măreț a luat ființă fără un Creator? Cum poate o minte rațională să acceptă că această ordine precisă a Universului s-ar fi produs din întâmplare?

Toate acestea ne conduc la o singură concluzie, și anume, că acest Univers are un Domn Preamăreț, Atotputernic și Orânduitor, Care este Singurul demn de a fi adorat și că orice altceva este adorat în afară de El este în mod fals adorat și nu este demn de adorare.

Domnul Stăpânitor, Preamăritul Creator

Există un Singur Domn și Creator, Stăpânitorul, Orânduitorul și Îndestulătorul, Cel care dă viață și aduce moartea. El este Cel care a creat Pământul și l-a supus și l-a făcut prielnic pentru creaturile Sale. El este Cel care a creat Cerurile și ființele mărețe din acestea. El este Cel care a stabilit pentru Lună și Soare, Noapte și Zi această ordine desăvârșită care indică Măreția Sa.

El este Cel care ne-a dăruit aerul fără de care nu putem trăi, a pogorât ploaia și ne-a supus mările și râurile. El este Cel care ne-a hrănit și ne-a ocrotit când eram doar niște embrioni fără nicio putere în pântecele mamelor noastre. El este Cel care face să curgă sângele prin venele noastre din ziua nașterii și până la moarte.

Iar Acest Domn, Creator și Îndestulător este Allah Preaslăvitul și Preaînaltul.

Allah Preaînaltul : Cu adevărat, Domnul vostru este Allah, Cel care a creat Cerurile și Pământul în șase zile, iar apoi S-a înălțat deasupra Tronului. El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i [altă noapte] degrabă. [El a creat] Soarele, Luna și Stelele supuse Poruncii Sale. Și nu este decât a Lui Înfăptuirea și Poruncirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor! [Coran, 7:54]

Allah este Domnul Stăpânitor, Creatorul a tot ceea ce există în Univers, atât dintre cele pe care le vedem, cât și dintre cele pe care nu le vedem, iar tot ceea ce există în afară de El este creația Sa. El este Unicul demn de a fi adorat și nimeni altcineva în afară de El nu trebuie adorat. El nu are niciun asociat în Stăpânirea Sa, în creația Sa, în Orânduirea Sa sau în adorarea Sa.

Și dacă, în mod ipotetic, am presupune că ar exista și alți dumnezei alături de Nobilul Stăpânitor, cu siguranță Universul ar fi ruinat; întrucât nu ar fi posibil ca doi dumnezei să orânduiască treburile Universului în același timp, iar Allah Preaînaltul a Spus: Dacă s-ar afla în ele [în Ceruri și Pământ] alți dumnezei în afară de Allah, amândouă ar fi stricate. [Coran, 21:22]

Atributele Domnului Stăpânitor și Creator

Domnul și Stăpânitorul nostru, Cel Preaslăvit, are nenumărate Preafrumoase Nume și numeroase Atribute Mărețe, care indică Deplinătatea și Perfecțiunea Sa. Printre Numele Sale se numără și: Al-Khaliq (Creatorul); «Allah», având sensul de Unicul demn de a fi adorat, fără de nimeni asociat; Al-Hayy (Cel Viu), Al-Qayyum (Cel Veșnic), Ar-Rahim (Cel Îndurător), Ar-Razzaq (Îndestulătorul, Cel care oferă cele necesare traiului), Al-Karim (Cel Generos). Allah Preaînaltul a spus în Nobilul Coran: Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Al-Hayy [Cel Viu], Al-Qayum [Veșnicul]! Nici aţipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le Știe pe cele de dinaintea lor şi pe cele de după ei. Şi ei nu pricep nimic din Știinţa Sa în afară de ceea ce El Voieşte. Scaunul Lui (locul unde se află Picioarele Celui Preamilostiv) se întinde peste Ceruri şi peste Pământ şi păzirea lor nu-I este grea. El este Al-Aliy [Preaînaltul], Al-Azim [Mărețul]! [Coran, 2:255]

Și a mai Spus Allah Preaînaltul: Spune: „El este Allah, Cel Unic! Allah-us-Samad (Stăpânul)! El nu zămislește și nu este născut Și El nu are pe nimeni egal!” [Coran, 112:1-4]

Domnul Stăpânitor adorat este caracterizat prin Atributele Perfecțiunii

Printre Atributele Sale se numără și faptul că El este Unica Divinitate adorată, iar tot ceea ce există în afară Sa este o ființă creată, răspunzătoare, supusă constrângerii și poruncilor Sale.

Printre atributele Sale se numără și faptul că El este Cel Veșnic Viu și Cel Susținător. El este Cel care a creat din neant toate vietățile existente și Cel care le susține asigurându-le traiul, existența și tot ceea ce le este necesar. Căci Domnul Stăpânitor este Veșnic Viu, nu moare niciodată și nu este cu putință să dispară sau să piară. El este Atoatesusținătorul, Cel Veșnic Viu, Care nu adoarme, ba și mai mult, nici măcar ațipirea, și nici măcar somnul nu-L cuprind.

Și printre Atributele Sale se numără și aceea că El este Al-'Alim, Căruia nimic nu Îi rămâne acuns, și pe ământ, și nici în Ceruri.

Printre Atributele Sale se numără și faptul că El este Cel Atotvăzător și Cel Atoateauzitor, Cel care Aude totul și Cel care Vede fiecare făptură. El Știe ce șoptesc sufletele, precum și ceea ce ascund inimile, și Lui Preaslăvit fie El, nu-I rămâne nimic ascuns, nici pe Pământ, nici în Ceruri.

Printre Atributele Sale se numără și faptul că El este Cel Atotputernic, pe Care nimic nu-L poate înfrânge și a Cărui voință nimeni nu o poate împiedica. El făptuiește ceea ce Voiește și oprește ceea ce Voiește, înaintează și întârzie, iar a Lui este Înțelepciunea desăvârșită.

Printre Atributele Sale se numără și faptul că El este Creatorul, Orânduitorul, Îndestulătorul, Care oferă mijloacele de subzistență, Cel care a creat și a rânduit toate aceste creații, iar ele se află în Mâna și sub Stăpânirea Sa.

Printre Atributele Sale se numără și faptul că El este Cel care îi răspunde celui aflat în nevoie, îi vine în ajutor și îi înlătură suferința celui îndurerat, iar orice făptură, atunci când este cuprinsă de un necaz sau de o strâmtorare, caută refugiu la El.

Adorarea nu poate fi îndreptată decât către Allah Preaînaltul, căci El este Cel Desăvârșit și Unicul îndreptățit de a fi adorat fără nimeni altul în afară de El. Iar orice este adorat în locul Său, este adorat pe nedrept, fiind imperfect și supus morții și pieirii.

Allah Preaslăvitul ne-a dăruit minți capabile să priceapă o parte din Măreția Sa și a sădit în noi o fire înnăscută (fitrah) care iubește Binele, urăște Răul și își găsește liniștea prin refugierea la Allah, Domnul Lumilor. Această fire înnăscută indică desăvârșirea Sa și faptul că El, Preaslăvitul, nu poate fi caracterizat prin nicio imperfecțiune.

Nu se cuvine celui înzestrat cu rațiune să adore decât pe Cel Desăvârșit; căci cum ar putea el să adore o creatură lipsită de desăvârșire asemenea lui sau chiar mai prejos decât el?

Cel vrednic de adorare nu poate fi un om, un idol, un copac sau un animal!

Domnul Stăpânitor este deasupra Cerurilor Sale, deasupra Tronului Său, delimitat de creația Sa. În Natura Sa nu se află nimic din creația Sa și în creația Sa nu se află nimic din Sinele Său. El nu sălășluiește și nici nu Se întrupează în nimic din creația Sa.

Domnul Stăpânitor este Cel Care nu are pe nimeni asemenea Lui și El este Cel care Aude și Vede totul. El nu are pe nimeni egal, Își este Atotsuficient și nu are nicio nevoie de creațiile Sale, El nu doarme și nici nu mănâncă. El este Cel Preamăreț și și este mai presus de a avea o soție sau un fiu. Creatorul este Cel care posedă Atributele Măreției și este, prin urmare, mai presus de orice nevoie sau imperfecțiune.

A Spus Allah Preaînaltul: „O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, ascultați-o. Cu adevărat, cei pe care voi îi chemați în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar dacă s-ar uni ei pentru aceasta. Iar dacă musca le răpește un lucru [mic], ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt și cel care cere și cel de la care se cere. Ei nu L-au prețuit pe Allah după adevărata Sa măsură. Allah este Qauiyy [Cel Tare], 'Aziz [Preaputernic]!” [Coran, 22:73-74]

De ce ne-a creat acest Măreț Creator? Și ce voiește El de la noi?

Oare este logic ca Allah să fi creat toate aceste creații fără niciun scop? Oare El, Cel Preaînțelept și Atoateștiutor, să le fi creat pe ele în zadar?

Oare este posibil ca Cel care ne-a creat cu o asemenea precizie și perfecțiune și a facilitat pentru noi tot ce se află în Ceruri și pe Pământ, să ne fi creat fără un scop sau să ne lase fără răspunsuri la cele mai importante întrebări existențiale: De ce suntem noi aici? Ce se va întâmpla după moarte? Care este scopul creației noastre?

Și oare ar fi posibil să nu existe nicio pedeapsă pentru cel nelegiuit și nicio răsplată pentru cel care face bine?

A Spus Allah Preaslăvitul: „Atunci credeți voi că Noi v-am creat fără rost și că nu vă veți întoarce la Noi?” [Coran, 23:115]

Dimpotrivă, Allah a trimis Mesagerii pentru a ne arăta scopul existenței noastre și pentru a ne învăța cum să-L adorăm și cum să ne apropiem de El. Tot prin ei am aflat ce dorește Allah de la noi, cum putem dobândi mulțumirea Sa și care este destinația noastră după moarte.

Allah a trimis Mesagerii pentru a ne vesti că El este Unicul demn de a fi adorat, pentru a ne arăta cum să-L adorăm, pentru a ne transmite poruncile și interdicțiile Sale și pentru a ne învăța valorile nobile care ne călăuzesc spre o viață bună, plină de binecuvântări și bunăstare.

Allah a trimis numeroși Mesageri, precum Noe, Avraam, Moise și Iisus, și i-a sprijinit cu semne și miracole care demonstrează Adevărul Mesajului lor și faptul că ei sunt Trimișii Lui, Preaslăvitul, iar ultimul dintre ei a fost Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Mesagerii ne-au făcut cunoscut cu claritate că această viață este un test și că viața cea adevărată va fi după moarte

Și că există Raiul pregătit pentru dreptcredincioșii care L-au adorat pe Allah, Unicul, fără niciun asociat, și pentru cei au crezut în toți Mesagerii; dar totodată există și Iadul pe care Allah l-a pregătit pentru necredincioșii care au adorat alți zei în afară de Allah sau au respins pe vreunul dintre Mesagerii lui Allah.

A Spus Allah Preaînaltul: „O, fii ai lui Adam, de vă vor veni Trimiși [aleși] chiar dintre voi relatându-vă Versetele Mele [Scripturile și Legile], atunci cine are frică de Allah și se îndreaptă - nu va avea a se teme și nici nu va fi el mâhnit. Însă cei care iau Versetele Noastre drept mincinoase și sunt aroganți față de ele, vor fi oaspeții Focului și ei vor rămâne veșnic în el.” [Coran, 7:35-36]

A Spus Allah Preaînaltul: „O, voi oameni, slăviți-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei de dinaintea voastră, pentru ca voi să aveți frică [de El]. [Cel] care a făcut Pământul un pat și Cerul o zidire și a pogorât din Cer ploaie și a scos prin ea fructe drept hrană pentru voi. Așadar, nu-i faceți lui Allah parteneri în timp ce voi știți [toate acestea]! Iar dacă vă îndoiți de cele pe care i le-am revelat robului Nostru [Mohammed], aduceți o Sură asemănătoare și chemați-vă martorii [susținătorii] cei în afară de Allah, dacă sunteți sinceri! Și dacă nu o faceți - și nu o veți putea face - atunci feriți-vă de Focul care mistuie oamenii și pietrele, pregătit pentru necredincioși! Și spune-le celor care cred și fac fapte bune că ei vor avea Grădini [în Paradis] pe sub care curg râuri! De câte ori vor primi din ele un rod, ca hrană, vor zice: „Acestea sunt cele pe care le-am primit și mai înainte!”, căci li s-au dat [lor și altele] asemănătoare cu ele. Și ei vor avea în ele soții curate și în ele veșnic vor fi sălășluitori.” [Coran, 2:21-25]

De ce sunt mai mulți Mesageri?

Allah i-a trimis pe Mesagerii Săi la diferite națiuni pentru a-i chema la adorarea Domnului lor și pentru a le transmite Poruncile și Interdicțiile Sale și nu a fost națiune la care Allah să nu fi trimis un Mesager. Scopul chemării tuturor Mesagerilor a fost același: adorarea lui Allah Unicul, Cel Plin de Slavă și Noblețe. Și de fiecare dată când o națiune începea să părăsească sau să denatureze ceea ce i-a fost adus de către Mesagerul ei, în privința poruncii de a-L adora numai pe Allah, Unicul - At-Tauhid, Allah trimitea un alt Mesager pentru a îndrepta calea și a-i întoarce pe oameni la natura lor înnăscută și la credința în Unicitatea lui Allah și supunerea față de El,

până când Allah a încheiat șirul Mesagerilor cu Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), care a fost trimis cu Religia completă și Legea divină Șari'a destinată întregii omeniri până în Ziua Judecății. Aceasta a venit pentru a completa și totodată anula Legislațiile divine aduse de Mesagerii anteriori, iar Allah Preaînaltul Cel Nobil Și-a asumat păstrarea și dăinuirea acestei Religii până în Ziua de Apoi.

Un om nu este un dreptcredincios adevărat până nu crede în toți Mesagerii.

Allah este Cel care a trimis Mesagerii și a poruncit întregii Sale creații să le dea ascultare, iar cel care arată necredință față de Mesajul unuia dintre ei, arată necredință față de ei toți. Și nu există un păcat mai mare decât acela ca omul să respingă Revelația venită de la Allah, iar intrarea în Paradis este condiționată de credința în toți Mesagerii.

Așadar este obligatoriu pentru oricine care trăiește în vremurile noastre să creadă în Allah și în toți Mesagerii Lui și, de asemnea, să creadă în Ziua de Apoi. Iar această credință nu poate fi desăvârșită decât prin credința în ultimul dintre Mesageri și încheietorul lor, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și prin urmarea sa. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost susținut de miracolul veșnic, Nobilul Coran, a cărui păstrare și conservare Allah Însuși Și-a asumat-o până când El va moșteni Pământul și pe toți cei aflați pe el.

Allah a amintit în Nobilul Coran că cel care respinge credința în vreunul dintre Mesagerii Săi este necredincios în ceea ce Îl privește pe Allah și tăgăduitor al Revelației venite de la El. Și a spus Allah Preaînaltul: „Cu adevărat, cei care nu cred în Allah și în Trimișii Săi și vor să-l separe pe Allah de Trimișii Săi și spun: „Noi credem în unii dintre ei, dar nu credem în alții” și voiesc să găsească un drum de mijloc - Aceia sunt cu adevărat necredincioși și Noi am pregătit pentru cei necredincioși pedeapsă rușinoasă.” [Coran, 4:150-151]

De aceea, noi musulmanii, credem în Allah și în Ziua de Apoi, așa cum ne-a fost poruncit de către Allah, și credem în toți Mesagerii și în toate Scripturile revelate anterior: Allah Preaînaltul a spus: „Mesagerul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, de asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare dintre ei a crezut în Allah, în Îngerii Lui, în Scripturile Lui şi în Mesagerii Lui [spunând]: „Noi nu facem nicio deosebire între vreunul dintre Mesagerii Săi. Şi ei au spus: „Noi auzim şi ne supunem! [Căutăm] Iertarea Ta, Doamne, şi la Tine este întoarcerea!” [Coran, 2:285]

Ce este Nobilul Coran?

Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah Preaînaltul, revelat ultimului Său profet, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și reprezintă cel mai mare miracol care confirmă profeția acestuia. El este adevărul deplin în reglementările sale și sinceritatea absolută în veștile sale.

Allah i-a provocat pe necredincioși să aducă măcar un singur capitol asemenea lui, însă aceștia au eșuat. Aceasta se datorează măreției conținutului său, care cuprinde tot ceea ce privește omul în această viață, cât și în Viața de Apoi, precum și toate aspectele credinței adevărate care trebuie acceptate.

Așa cum, de asemenea, cuprinde și poruncile și interdicțiile care trebuie să ghideze relația omului cu sine însuși, cu Domnul său și cu restul creației, iar toate acestea sunt exprimate într-un stil de o înaltă elocvență și claritate.

El cuprinde, de asemenea, numeroase dovezi raționale și adevăruri științifice care demonstrează faptul că această Scriptură nu poate fi creată de oameni, ci este Cuvântul Stăpânului oamenilor, Allah Preaslăvitul și Preaînaltul.

Ce este Islamul?

Islamul este supunerea deplină față de Allah Preaînaltul prin credința în Unicitatea Lui, și obediența față de El prin ascultarea și conformarea la Legea Sa divină, cu mulțumire și acceptare, și renegarea a tot ceea ce este adorat în afara lui Allah.

Allah i-a trimis pe toți Mesagerii cu același Mesaj unic, și anume, chemarea la adorarea numai a lui Allah, Unicul, fără a-I face niciun asociat și lepădarea de tot ceea ce este adorat în afara de Allah.

Islamul este religia tuturor Profeților. Chemarea lor este una singură, chiar dacă Legislațiile divine aduse de ei sunt diferite. Astfel, în zilele noastre, musulmanii sunt singurii care urmează religia cea adevărată cu care au venit toți Profeții, iar Mesajul Islamului este cel adevărat în acest timp, întrucât el este Mesajul final de la Creator pentru întreaga omenire.

Domnul Stăpânitor care l-a trimis pe Avraam, pe Moise și pe Iisus (Pacea fie asupra lor) este Același care l-a trimis și pe încheietorul profeților, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), iar Legislația islamică Șari'a a venit în abrogarea Legislațiilor divine anterioare.

Toate religiile pe care oamenii le urmează în prezent, cu excepția Islamului, sunt fie religii fabricate de oameni, fie religii care au avut inițial origine divină, dar care au fost ulterior schimbate de oameni și au devenit un amalgam de fabulații, legende moștenite și adăugiri.

Însă, în ceea ce privește religia musulmanilor, aceasta este o religie unică și unitară, clară și neschimbătoare, așa cum și actele lor de adorare dedicate lui Allah sunt unice și unitare. Cu toții împlinesc cele cinci Rugăciuni, plătesc Dania din averile lor și postesc luna Ramadan, iar îndrumarul lor, Nobilul Coran este una și aceeași Carte pentru toți musulmanii. A Spus Preaînaltul: „În această zi, am desăvârșit Religia voastră și am împlinit Harul Meu asupra voastră și am încuviințat islamul ca Religie pentru voi. Dar dacă cineva este forțat de foame [să mănânce din cele interzise], fără a fi înclinat către păcat, atunci, cu adevărat, Allah este Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].” [Coran, 5:3]

Și a spus Allah Preaînaltul în Coran: „Spune, [o, Mohammed]: „Noi credem în Allah, în ceea ce ne-a pogorât nouă și în ceea ce i-a fost pogorât lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și Descendenților [al-Asbat], precum și în ce i-a fost pogorât lui Moise, lui Iisus și tuturor Profeților de către Domnul lor. Noi nu facem nicio deosebire între ei și noi suntem musulmani [Îi suntem supuși Lui]”. Acela care își dorește altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, și el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduți.” [Coran, 3:84-85]

Islamul este o religie ce abordează viața într-un mod holistic, în concordanță cu natura firească a omului și a rațiunii sale, fiind acceptată în mod natural de sufletele drepte. Ea a fost legiferată de Preamărețul Creator pentru creația Sa și ea este religia binelui și a fericirii pentru toți oamenii, atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. Islamul nu discriminează în funcție de rasă sau culoare și susține egalitatea tuturor oamenilor. În Islam, oamenii nu se deosebesc și nu sunt superiori unii altora decât prin faptele lor drepte.

A Spus Allah Preaînaltul: „Pe cel ce face o faptă bună - bărbat sau femeie - și este credincios îl vom dărui Noi cu o viață bună. Și Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârșit.” [Coran, 16:97]

Islamul este calea către fericire

Islamul este religia lui Allah pentru toți oamenii și religia tuturor Profeților și nu este o religie specifică doar arabilor.

Islamul este calea către fericirea adevărată în viața lumească și binecuvântarea veșnică în Viața de Apoi.

Islamul este unica religie care satisface nevoile sufletului și ale trupului și oferă soluții la toate problemele de natură umană. Allah Preaînaltul spune: „[Allah a spus]: „Coborâți amândoi din el [din Paradis]! Vă veți fi toți dușmani unul altuia. Apoi, dacă va mai veni la voi o călăuzire din partea Mea, cel care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci [în această viață] și nu va fi nefericit [în Viața de Apoi]. Însă cel care se va îndepărta de la Pomenirea Mea, cu adevărat, el va avea parte de o viață grea și în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare.” [Coran, 20:123-124]

Care este câștigul musulmanului în această viață și în Viața de Apoi?

Islamul are imense beneficii, printre care și:

- Izbânda și înnobilarea în viața lumească prin dobândirea de către om a statutului de rob al Unicului Dumnezeu, Allah, pentru că altfel el ar cădea pradă supunerii poftelor, dorințelor deșarte și Satanei.

- Izbânda în Viața de Apoi, prin iertarea de către Allah a păcatelor sale și pogorârea Mulțumirii Sale asupra lui, intrarea sa in Paradis și dobândirea Harului divin și al fericirii veșnice, și salvarea de pedeapsa Focului Iadului.

- Dreptcredinciosul va fi în Ziua de Apoi alături de Profeți, de cei sinceri întru credință, de martiri și de cei drepți – și ce minunată tovărășie! Iar cel care nu crede va fi alături de tirani, de cei răi, de nelegiuiți și de cei care seamănă stricăciune.

- Iar cei pe care Allah îi face să intre în Paradis, vor trăi într-o fericire și binecuvântare fără de sfârșit, fără a cunoaște moartea sau boala, durerea, bătrânețea sau întristarea și ei vor avea parte de tot ce și-ar dori; în vreme ce cei care vor intra în Foc se vor afla într-un chin veșnic și fără de sfârșit.

- În Paradis se află încântări și binecuvântări pe care ochii nu le-au văzut, urechile nu le-au auzit și care nici măcar nu au trecut vreodată prin mintea vreunui om. Dovada acestui lucru se află în Cuvântul lui Allah Preaînaltul: „Pe cel ce face o faptă bună - bărbat sau femeie - și este credincios îl vom dărui Noi cu o viață bună. Și Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârșit.” [Coran, 16:97]

Și a Spus Preaînaltul: „Dar niciun suflet nu știe ce-i este ascuns ca bucurie, drept răsplată pentru ceea ce a săvârșit.” [Coran, 32:17]

Ce pierde cel care nu este musulman?

Prin neacceptarea Islamului, omul pierde oportunitatea de a dobândi cea mai înaltă cunoaștere, și anume, cunoașterea lui Allah, Unicul Dumnezeu. Totodată, el pierde credința în Allah, cea care îi oferă omului securitate, liniște și pace în viața lumească, precum și binecuvântările veșnice din Viața de Apoi.

Omul pierde credința și supunerea față de cea mai de seamă Scriptură pe care Allah, Unicul Dumnezeu le-a revelat-o oamenilor.

În același timp, omul pierde credința în marii Profeți și, odată cu ea și posibilitatea de a le fi alături în Paradis. Dimpotrivă, el va fi însoțitorul diavolilor, al necredincioșilor care au săvârșit nedreptăți și al tiranilor, arzând în focul Iadului – un loc cumplit și o tovărășie rea

A Spus Allah Preaînaltul: „Spune: „Cei care pierd sunt cei care și-au pierdut sufletele lor și familiile lor în Ziua Învierii! Aceasta este pierderea învederată! Ei vor avea deasupra lor umbre de foc și sub ei alte umbre!” Cu aceasta îi amenință Allah pe robii Săi. „O, robii Mei, fiți cu frică de Mine!" [Coran, 39:15-16]

Cel care își dorește salvarea și mântuirea în Viața de Apoi trebuie să fie musulman, supus ascultării lui Allah și urmării Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Printre adevărurile asupra cărora toți profeții și trimișii (pacea fie asupra lor) au fost în deplin acord se află și faptul că, în Viața de Apoi, nu vor fi salvați decât musulmanii, adică aceia care au crezut în Allah Preaînaltul, fără a Îi face Lui niciun asociat în adorarea Sa și care au crezut în toți Profeții și Mesagerii. Astfel, toți adepții Mesagerilor care au crezut în ei și au confirmat Mesajul lor vor intra în Paradis și vor fi mântuiți de Iad.

Prin urmare, cei care au trăit în timpul profetului Moise (Pacea fie asupra sa) și au crezut în el și i-au urmat învățăturile sunt musulmani și dreptcredincioși pioși. Însă, după ce Allah l-a trimis pe Iisus (Pacea fie asupra sa), adepții lui Moise au fost chemați să creadă și să îl urmeze pe Iisus.

Astfel, cei care au crezut în Iisus (Pacea fie asupra sa) au fost musulmani dreptcredincioși și pioși, iar cel care a refuzat să creadă în Iisus și a urmat în continuare religia lui Moise (Pacea fie asupra sa) nu este un dreptcredincios, pentru că a refuzat să creadă într-un Profet trimis de Allah.

Mai apoi, după ce Allah l-a trimis pe ultimul Mesager, profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), tuturor oamenilor li s-a impus credința în el, întrucât același Dumnezeu i-a trimis pe Moise și pe Iisus (Pacea fie asupra sa), precum și pe încheietorul Mesagerilor, profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Iar cel care nu a crezut în Mesajul lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), urmând în continuare religia lui Moise sau a lui Iisus, nu este un dreptcredincios.

Nu este suficient ca un om să spună că îi respectă pe musulmani și nici nu este suficient ca el să facă acte de caritate și să îi ajute pe cei nevoiași pentru a se salva în Viața de Apoi. Lui i se cere să creadă în Allah, în Scripturile Sale, în Mesagerii Săi și în Ziua Judecății, pentru ca Allah să primească de la el aceste fapte. Și nu există păcat mai mare decât politeismul și necredința în Allah și respingerea revelației pogorâte de către Allah și negarea profeției Ultimului Său mesager, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Astfel, evreii, creștinii și ceilalți care au luat cunoștință de venirea profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), dar au respins credința în el și au refuzat acceptarea Islamului, vor sălășlui veșnic în Focul Iadului. Iar aceasta este Judecata lui Allah și nu a vreunui om. A spus Allah Preaînaltul: „Cu adevărat, cei care nu cred dintre oamenii Cărții, ca și idolatrii, în veci vor petrece în focul Iadului. Aceștia sunt cei mai răi dintre toate făpturile.” [Coran, 98:6]

Și de vreme ce ultimul Mesaj le-a fost pogorât oamenilor, i se impune fiecărei persoane care aude despre Islam și despre Mesajul ultimului Profet, Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), să creadă în el și să urmeze Legea adusă de el și să se conformeze poruncilor și interdicțiilor sale. Astfel, aceluia care ia cunoștință de acest Mesaj divin final, dar îl respinge, Allah nu îi va primi nimic dintre faptele sale și el va fi pedepsit în Viața de Apoi.

Și printre aceste indicii se numără și Cuvântul lui Allah Preaînaltul: „Acela care își dorește altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, și el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduți.” [Coran, 3:85]

Și a Spus Preaînaltul: „Spune: „O, voi oameni ai Scripturii, veniți la un cuvânt comun între noi și voi - că nu-L vom adora decât pe Allah și că nu-I vom face asociați, și că nu ne vom lua unii pe alții drept dumnezei în locul lui Allah.” Dar dacă ei vor întoarce spatele, spuneți-[le]: „Mărturisiți [cel puțin] că noi suntem musulmani [supuși lui Allah]”. [Coran, 3:64]

Ce condiții trebuie să îndeplinească un musulman?

Musulmanului i se impune să creadă în acești șase stâlpi ai credinței:

Credința în Allah Preaînaltul și în faptul că El Unicul este Creatorul, Îndestulătorul, Orânduitorul și Stăpânitorul. El nu are pe nimeni egal, nu are soață și nici fiu și este Unicul demn de a fi adorat. Prin urmare, nimic nu trebuie adorat alături de El, iar adorarea a orice altceva în afară de El este greșită și neîntemeiată.

Credința în Îngeri, ca robi ai lui Allah Preaînaltul, pe care El i-a creat din lumină și a făcut ca dintre însărcinările lor să fie și aceea de a pogorî revelația de la Allah Profeților Săi.

Credința în toate Scripturile pe care Allah le-a pogorât Profeților Săi (precum Tora și Evanghelia, înainte ca acestea să fi fost distorsionate), precum și în ultima dintre acestea, Nobilul Coran.

Credința în toți Mesagerii trimiși, precum Noe, Avraam, Moise, Iisus și ultimul dintre aceștia Mohammed (Pacea fie asupra lor). Ei sunt oameni obișnuiți, care au fost aleși de către Allah și dăruiți cu revelația divină și cu semne și miracole care să susțină adevărul și sinceritatea lor.

Credința în Ziua de Apoi, în care Allah îi va readuce la viață pe cei dintâi și pe cei de pe urmă dintre oameni și va judeca între creațiile Sale, iar dreptcredincioșii vor intra în Rai și necredincioșii vor intra în Iad.

Credința în destin și în faptul că Allah cuprinde totul cu Știința Sa - ceea ce a fost în trecut și ceea ce va fi să fie în viitor; și că Allah a Știut și a Scris toate acestea așa după cum El a Voit și El a Creat totul.

Ca musulman trebuie să Îl adori pe Allah în forma prescrisă de El: prin Rugăciune, Zakah, Post și Hajj pentru cel care are această posibilitate. Totodată musulmanul trebuie să își învețe religia, sursa fericirii sale în această viață și a mântuirii sale în Viața de Apoi.