Abateri de la regulile Pelerinajului Mare (Hajj), Pelerinajului Mic (Umrah) și a vizitei (la Mecca)

Abateri de la regulile Pelerinajului Mare (Hajj), Pelerinajului Mic (Umrah) și a vizitei (la Mecca)

Comisia Științifică a Asociației pentru Promovarea Conținutului Islamic în Limbi Străine

Greșeli și abateri legate de Umrah

Partea întâi: Greșelile și abaterile frecvente ale pelerinilor facute în starea de Ihram

1. Neridicarea vocii la rostirea Talbiyei de la începutul intrării în starea de Ihram.

Sunnah este ca vocea să se ridice la rostirea acesteia.

2. Unii oameni cred că Ihramul ține doar de îmbrăcăminte (îmbrăcarea cu Izar și Rida).

Ihramul începe cu intenția (Niyyah) de a lua parte la ritualul sacru, iar manifestarea practică este exprimarea cuvintelor din Talbiyah; astfel, cel care rostește Talbiyah cu intenție sinceră de a îndeplini Hajj-ul sau Umrah a intrat în starea de Ihram.

3. Unii oameni cred în mod greșit că Ghusl-ul (baia rituală totală) este obligatorie pentru intrarea în starea de Ihram.

De fapt este o Sunnah și nu este o obligație pentru cel care nu o îndeplinește.

4. Unii oameni cred că două Rakat de rugăciune la intrarea în Ihram sunt obligatorii sau că reprezintă o Sunnah specială indispensabilă, așa că le săvârșesc în orice situație.

Este permis, într-adevăr, să te rogi înainte de intrarea în starea de Ihram, dar nu există nicio rugăciune specială sau specifică.

5. Unii oameni cred în mod greșit că este obligatoriu să se oprească la Miqat și să intre într-o moschee înainte de Ihram.

Dacă pelerinul este îmbrăcat cu hainele de Ihram și trece pe lângă Miqat cu mașina, este suficient ca Talbiyah să fie spusă în acel loc sau imediat după, fără a fi necesară oprirea mașinii sau coborârea din ea. La fel și pentru pelerinul aflat în avion: este suficient și valid dacă el o rostește în momentul în care avionul trece deasupra Miqat-ului, chiar dacă avionul nu este fix deasupra lui.

6. Parfumarea hainelor de Ihram.

Este permisă aplicarea parfumului pe corp [(nu pe hainele de Ihram) după Ghusl (înainte de intrarea în starea rituală de Ihram)].

Unii cred în mod greșit că este obligatoriu să se îndepărteze părul din zona genitală, să-și taie unghiile sau să se radă sub axile în momentul intrării în starea de Ihram sau că acestea ar fi o Sunnah specială, așa că le execută în orice circumstanță.

Dar este o Sunnah generală, valabilă doar atunci când este necesar.

8. Intrarea în stare de Ihram înainte de Miqat.

Aceasta contravine Sunnei, însă celui ce se află în avion îi este permis să înainteze puțin intenția de a intra în Ihram, pentru a nu rata momentul alinierii cu Miqat-ul din cauza vitezei avionului. În mod similar, dacă se teme că va adormi și va rata momentul alinierii, i se permite să înainteze intenția de a intra în Ihram în funcție de necesitatea sa.

9. Persoana care intenționează să îndeplinească ritualul (Hajj sau Umrah) trece de Miqat fără a intra în starea de Ihram fie din ignoranță, neglijență, fie pentru că se află într-un avion.

Pentru cel ce a trecut de Miqat, având intenția de Hajj sau Umrah, dar care nu a intrat în stare de Ihram din acel loc este obligatoriu să se întoarcă la Miqat și să intre în Ihram de acolo. La fel, cine sosește în aeroportul din Jeddah și, din orice motiv, nu a intrat în Ihram în avion, este obligat să meargă către unul dintre Miqat-uri pentru a intra în Ihram. Exceptând cazul celor care nu vor trece pe la niciun Miqat și nu ajung în vecinătatea vreunuia; aceștia pot intra în Ihram direct din Jeddah, precum locuitorii din Sudan care sosesc cu avionul sau vaporul, cu excepția cazului în care știu că sunt aliniați cu Miqat-ul lui Yalamlam sau cu Miqat-ul lui Al-Juhfah de pe ruta pe care au parcurs-o.

10. Înțelegerea greșită potrivit căreia orice articol cusut este nepermis, astfel încât unii evită purtarea centurii sau a pantofilor care au cusături.

Acest lucru nu este corect: Mukhayyat (مخيط) se referă la hainele cusute sau croite exact după corp precum cămăși sau pantaloni - dacă sunt purtate în forma lor obișnuită.

11. Femeia nu trebuie să poarte mănuși, Niqab (vălul facial) sau Burqa în starea de Ihram.

Obligația ei atunci când se află în preajma bărbaților care nu îi sunt Mahram, este să își acopere fața și mâinile ( însă nu cu Niqab sau mănuși - deoarece Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a interzis purtarea acestora de femeia în starea de Ihram.

12. Unii oameni cred în mod greșit că femeia are o îmbrăcăminte specială pentru Ihram, fie ea neagră, verde sau albă.

Acest lucru este incorect; femeia aflată în stare de Ihram poate purta orice îmbrăcăminte dorește, atâta timp cât nu este înfrumusețată.

13. Unii oameni cred în mod greșit că nu este permis să schimbi sau să dai jos hainele de Ihram.

Opinia corectă este că un Muhrim (bărbat sau femeie) poate să își schimbe hainele de Ihram sau să le spele, apoi să le mai poarte.

14. A lăsa neacoperită doar partea dreaptă a umărului cu mâna dreaptă (Ibtiba) de la începutul stării de Ihram până la terminarea lui.

Opinia corectă este că Idtiba este prescrisă doar în timpul Tauaf-ului de Umrah sau Tauaf-ului de sosire (Qudum).

15. A refuza intrarea în stare de Ihram sau încheierea acestuia fără a exista un motiv legal.

Este obligatoriu ca Muhrim-ul să rămână în starea sa de Ihram până când își încheie ritualurile, cu excepția cazului în care există un motiv legitim (susținut de Șaria) pentru încheierea acestuia, care trebuie împiedicat (Ihsar). În acest caz, i se permite să își încheie Ihram-ul. Dacă a stipulat o condiție în momentul intrării în Ihram, o poate încheia fără nicio obligație din partea sa. Cu toate acestea, dacă nu a stipulat, trebuie să aducă un sacrificiu și să își radă sau să își scurteze părul, iar apoi să își încheie Ihram-ul.

***

Partea a doua: Greșelile și abaterile pe care le fac oamenii în timpul Tauaf-ului

1. A considera obligatorii anumite Dua-uri (rugi) la intrarea în Masjid al-Haram sau la momentul în care ei văd Kaabah, chiar dacă acestea nu au fost transmise în Sunnah autentică.

Sunnah este să se limiteze la ceea ce a fost relatat de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

2. Pronunțarea cu voce tare a intenției înainte de începerea Tauaf-ului.

Intenția este în inimă, așa că nu este permisă verbalizarea ei.

3. A face Tauaf-ul înainte de a ajunge la Piatră (Hajar al-Asuad), ca măsură de precauție.

Aceasta este o exagerare și extremism.

4. Începerea Tauaf-ului după ce au trecut deja de Hajar al-Asuad și considerarea acelei încercuiri ca fiind o primă înconjurare.

Acest lucru este greșit. Dacă face asta, nu se va considera o înconjurare.

5. Ridicarea mâinilor când sunt cu fața spre Piatra Neagră, așa cum ar face în rugăciune, sau repetarea ridicării mâinilor de trei ori.

Dar Sunnah este ca pelerinii să indice (să arate spre) Hajar al-Asuad o singură dată cu mâna dreaptă.

6. A sta prea mult timp în dreptul Pietrei (Hajar al-Asuad) în timpul Tauaf-ului.

Dar Sunnah este să nu se stea mult timp acolo.

7. Înghesuiala (îmbulzeala) intensă pentru a ajunge la Piatra Neagră pentru a o săruta.

Dar Sunnah spune că pelerinul nu trebuie să se înghesuie; dacă poate ajunge la Piatra Neagră fără a se înghesui, atunci să o atingă sau să o sărute, altfel e suficient să ridice mâna dreaptă în direcția ei.

8. A face întoarcerea (revenirea) dacă a trecut de Hajar al-Asuad fără să rostească Takbirul (Allahu akbar), doar pentru a indica și spune Takbirul sau pentru a spune Takbirul chiar după ce s-a trecut de Piatră.

Toate acestea sunt greşite: dacă a trecut de Piatră, Sunnah a expirat (și nu mai poate fi realizată), iar întoarcerea nu e recomandată. Nu este păcat dacă cineva a uitat sau a omis intenționat Takbirul.

9. Alocarea unei anumite rugi (Duaa) pentru fiecare înconjurare.

Nu există nicio evindență în acest sens, iar Sunnah prevede că cel care face Tauaf să se roage după cum dorește, cerând lui Allah binele atât în această lume, cât și în Cea de Apoi, să-L Pomenească cu orice formă legitimă de Pomenire (Dhikr), fie că este vorba despre Tasbih (Preamărire), Tahmid (Laudă), Tahlil („La ilaha illa Allah”), Takbir („Allahu akbar”) sau recitarea Coranului.

10. Raml (mersul grăbit) în toate circuitele (înconjurările Kaabei) de Tauaf.

Și este Sunnah (conform Tradiției Profetice) ca [Raml] să fie făcut doar în primele trei circuite.

11. Nerespectarea poziției de a avea Kaabah pe partea stângă în timpul Tauaf-ului, fără un motiv justificat.

Și este conform Sunnei să fie Kaabah pe partea stângă; și nu ar trebui să fie indulgent în a devia de la aceasta. Cu toate acestea, dacă se află într-un impediment precum aglomerația sau situații similare, atunci nu are nicio vină.

12. Sărutarea Colțului Yemenit sau salutarea lui cu mâna dacă nu se poate săruta.

Sunnah ne indică faptul că se poate atinge Colțul Yemenit doar cu mâna (fără a îl săruta), iar dacă nu se poate atinge, atunci nu se ridică mână salutându-l (nu se face gest de îndreptare spre el).

13. Atingerea și sărutarea tuturor colțurilor Kaabei, sau a zidurilor ei, și atingerea cu trupul [pentru a primi binecuvântare].

Aceasta este o abatere de la Sunnah, deoarece singurul lucru recomandat este să se sărute Piatra Neagră și să se atingă cu mâna Colțul Yemenit.

14. Credința că atingerea Colțului Yemenit și a Pietrei Negre este spre a primi binecuvântare, nu ca pe un act de adorare.

Toate acestea denotă ignoranță și rătăcire, căci beneficiul și răul sunt numai în Mâinile lui Allah. Omar (Allah să fie mulțumit de el), s-a apropiat de Piatra Neagră a sărutat-o, și a spus: „Știu că ești doar o piatră și că nu poți să faci nici rău, nici bine, însă dacă nu l-aș fi văzut pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), săruntându-te, nu te-aș fi sărutat.” [1] [1] Consemnat de Bukhari nr.1597.

15. Ridicarea vocii în rugăciune atât de mult încât să-i deranjeze pe cei care fac Tauaf-ul.

Sunnah este ca el să-L Pomenească pe Domnul său și să facă rugi în privat, pentru a nu-i deranja pe ceilalți.

16. A se ocupa cu fotografierea sau a purta conversații inutile în timpul Tauaf-ului.

Cel care efectuează Tauaf-ul trebuie să-L Pomenească pe Domnul său cu umilință, supunere și fiind atent la ce spune.

17. Încheierea Tauaf-ului înainte de a se asigura că ajunge la Piatra Neagră.

El trebuie să încheie al șaptelea circuit abia atunci când este sigur că cel mai probabil a ajuns la Piatra Neagră.

18. Credința că cele două Rakat ale Tauaf-ului trebuie efectuate direct în spatele Maqam-ului sau în apropierea acestuia, ceea ce îi face să se înghesuie și să-i deranjeze pe pelerini în timpul sezonului, împiedicându-le Tauaf-ul.

Această credință este greșită. Cele două Rakat de după încheierea ciclurilor Tauaf-ului sunt suficiente în orice loc din moschee. Pelerinul poate face Maqam-ul între dinstanța dintre el și Kaabah - chiar dacă este departe de aceasta - și se poate ruga în curtea sau pe coridorul moscheii, dacă este în siguranță de orice i-ar putea afecta concentrarea și va putea să se roage cu umilință și liniște.

19. Prelungirea celor două Rakat de Tauaf și a rugii de după aceasta.

Sunnah este să le scurtăm și să nu facem rugi după efectuarea acestora, deoarece nu a fost relatat de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

20. Efectuarea celor două Rakat de Tauaf purtând îmbrăcămintea în mod Ibtiba (având umărul drept descoperit).

Este Sunnah ca mantia să se pună înapoi pe umeri imediat după finalizarea Tauaf-ului.

***

În al treilea rând: Încălcările și greșelile oamenilor efectuate în timpul Sa’i.

1. Idtiba în timpul Sa'i.

S-a menționat anterior că purtarea Ibtiba se face doar în timpul Tauaf-ului.

2. Rostirea intenției cu voce tare înainte de a începe Sa’i-ul.

S-a menționat anterior că intenția este în inimă și verbalizarea ei nu este permisă.

3. Începerea Sa’i-ului de la Al-Maruah.

Acest lucru este greșit, și oricine face asta i se va anula acel ciclu.

4. Unii oameni cred că un ciclu este un drum dus-întors, așa că el face paisprezece runde.

Acest lucru este greșit, deoarece a merge de la Safa la Maruah este o rundă, iar de la Maruah la Safa este o altă rundă, iar începutul este din Safa și sfârșitul este la Maruah.

5. Urcarea pe vârful Muntelui Safa, crezând că este necesar.

Nu există nicio evidență care să impună acest lucru.

6. Ridicarea mâinilor așa cum se face în Takbir-ul din rugăciune.

Corect este să se îndrepte spre Qiblah și să se roage (Duaa) cu rugile prescrise.

7. Femeile aleargă între cele două locuri marcate, la fel ca bărbații.

Conform consensului învățaților, ea trebuie doar să meargă (fără să alerge) pentru a nu se expune.

8. Alocarea unei rugi (Duaa) specifice pentru fiecare rundă din Sa’i.

Nu există nicio evidență pentru aceasta. Mai degrabă, ar trebui să se roage oricum dorește, fără a rosti ceva anume.

9. A ridica vocea în Sa'i într-un mod în care deranjează pe ceilalți credincioși.

Sunnah este ca el să-L Pomenească pe Domnul său și să facă rugi în privat, pentru a nu-i deranja pe ceilalți.

10. Grăbirea mersului între Safa și Maruah în timpul fiecărei runde.

Sunnah este să accelerezi mersul (alergarea la bărbați) doar între cele două marcaje verzi.

11. Efectuarea celor două Rakat după finalizarea Sa'i-ului.

Nu există nicio evidență pentru acest lucru, așadar nu este permis să se facă.

12. A efecuta extra Sa'i înafara ritualului.

Sa'i nu este prescris ca un act voluntar.

***

În al patrulea rând: Greșelile și abaterile oamenilor în ceea ce privește rasul sau scurtarea părului.

1. A nu lua în serios rasul sau scurtarea părului de pe cap.

Sunnah este ca părul de pe cap să fie ras complet sau scurtat.

2. Rasul sau scurtarea părului în interiorul Marii Moschei și aruncarea părului acolo.

Este obligatoriu să se respecte Marea Moschee și oamenii să se asigure că o păstrează curată.

3. Amânarea excesivă a rasului sau a scurtării părului duce la uitarea acestui act de adorare.

Este prescris ca acest act să fie efectuat imediat după finalizarea Tauaf-ului și a Sa’i-ului.

4. Săvârșirea actelor interzise din timpul Ihramului înainte de a-și rade sau scurta părul.

Este obligatoriu să nu se facă niciunul dintre lucrurile interzise, cu excepția cazului în care s-a efecutat raderea sau scurtarea părului.

***

Greșeli și încălcări efectuate în timpul Hajj-ului

În primul rând: Greșeli și încălcări făcute în Ziua Taruiyah

1. Unii oameni cred că este prescris să îmbrace hainele de Ihram în ziua de Tașriq din moscheea Masjid al-Haram sau sub acoperișul Kaabei.

Sunnah este ca pelerinul să intre în Ihram în locul în care se află fie că este Mecca sau Mina.

2. Amânarea Ihramului până după rugăciunea de la prânz (Dohor).

Sunnah este să se intre în Ihramul pentru Hajj dimineața, înainte de Rugăciunea de la prânz (Dohor).

3. A nu petrece noaptea în Mina, chiar dacă cineva este în stare să facă acest lucru.

Este din Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ca pelerinul să petreacă noaptea în Mina atât timp cât este apt să facă acest lucru.

4. Combinarea Rugăciunilor în Mina.

Sunnah este ca Rugăciunile din Mina să fie scurtate și nu combinate, urmând exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

***

În al doilea rând: Greșelile și abaterile oamenilor în Ziua Arafah

1. Statul în Arafat o parte din a opta zi ca măsură de precauție.

Aceasta este o exagerare și o formă de extremism.

2. Mersul la Arafat în ziua a opta sau în noaptea celei de-a noua și petrecerea nopții acolo.

Acest lucru este contrar Sunnei și neglijează Sunnah petrecerii nopții în Mina.

3. Stând în afara limitelor prescrise în Arafat.

Pelerinul trebuie să se asigure că se află în limitele zonei Arafat.

4. Convingerea că este necesară Rugăciunea împreună cu imamul în Moscheea Namirah lucru care va produce o aglomerație excesivă.

Acest lucru nu este necesar, iar producerea aglomerației nu este permisă chiar și pentru acest motiv.

5. Îndreptarea cu fața spre munte (Ilal) atunci când se fac rugi (Duaa).

Sunnah este să se îndrepte spre Qiblah.

6. A crede că este obligatorie urcarea pe Muntele Ilal, sau că este unul dintre ritualurile Hajj-ului, sau că are o virtute sau un beneficiu față de restul Arafatului.

Nu există nicio dovadă în acest sens, ci mai degrabă este contrar îndrumării Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

7. Numirea Muntelui (Illal) drept Muntele Îndurării sau (Muntele rugilor).

Numele corect este (Ilal) și nu există nicio dovadă că ar fi numit Muntele Îndurării sau al Rugilor.

8. Intrarea în cupola de pe Muntele Arafat, care este numită Domul lui Adam, rugându-se în ea și înconjurând-o așa cum se înconjoară Casa (în Tauaf).

Toate acestea sunt inovații interzise și pot duce la politeism (Șirk).

9. Rugile făcute la stâlpul ridicat pe Muntele Îndurării din Arafat și scrierea numelor pe el.

Toate acestea sunt inovații interzise și pot duce la politeism (Șirk).

10. Plasarea de bani în crăpături din Muntele Arafat sau Muntele Al-Nour sau plasarea părului, a unghilor, hainelor etc. în acestea, crezând că acest lucru va duce la reîntoarcerea proprietarilor lor în aceste locuri.

Toate acestea sunt inovații interzise și pot duce la politeism.

11. Unii oameni cred că este obligatoriu să stea în locul în care a stat Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), impunându-și acest lucru în mod necesar.

Părerea corectă este că nu este obligatoriu și nu este legiferat să se îndeplinească acest lucru.

12. Pierderea timpului, neglijarea rugilor și a Pomenirii lui Allah și distragerea de la acestea prin lucruri care nu sunt de folos.

13. Întârzierea începerii rugii (Duaa) până aproape de apusul Soarelui, adică spre sfârșitul zilei.

14. A se forța să stea în picioare pentru a se ruga, considerând că aceasta este din Sunnah, sau presupunerea că statul la Arafat înseamnă neapărat să stai în picioare pentru a te ruga.

Interpretarea corectă este că «statul (Auakf) în Arafat» înseamnă a fi prezent acolo în acel interval de timp, fie în picioare, fie așezat, călare sau nu.

15. Plecarea de pe Arafat înainte de apus.

Acest lucru este Haram (interzis), deoarece contrazice Sunnah Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

16. Întârzierea plecării de pe Arafat după apus, fără a avea un motiv justificat.

Sunnah este să plece imediat după apusul Soarelui, cu excepția cazului în care are un motiv justificat.

17. Unele persoane cred că dacă Ziua Arafah cade într-o zi de Vineri, aceasta echivalează cu șaptezeci de Hajj-uri.

Nu există nicio evidență pentru acest lucru.

***

În al treilea rând: Încălcările și greșelile oamenilor atunci când aceștia se îndreaptă spre Muzdalifah și rămân peste noapte acolo.

1. A se grăbi atunci când pleacă de la Arafat cu mijloacele de transport și creând astfel un trafic intens.

Sunnah este să se plece cu calm și cu demnitate, fără grabă și să evite orice stricăciune.

2. Unii oameni cred că este prescris să se facă Ghusl (baia rituală totală) pentru a petrece noaptea în Muzdalifah.

Acest lucru nu are nicio evidență.

3. Unii oameni cred că este recomandat ca cel care este pe orice mijloc de transport să coboare și să intre în Muzdalifah pe jos.

Acest lucru nu are nicio evidență.

4. Oprirea într-un loc înainte ca persoana să se asigure că se află în limitele zonei Muzdalifah.

5. A nu grăbi rugăciunea când se ajunge prima dată la Muzdalifah.

Sunnah este ca rugăciunea să se efectueze imediat la sosirea în Muzdalifah.

6. A se ocupa cu adunarea pietricelelor la prima intrare, a fi concentrat pe asta și a considera că acest lucru este permis și din Sunnah.

Însă nu există nicio evidență pentru acest lucru.

7. Amânarea Rugăciunilor de Maghrib și Ișa până la trecerea timpului lor, adică miezul nopții.

Este obligatorie efectuarea Rugăciunilor de Maghrib și Ișa înainte de miezul nopții, chiar înainte de a ajunge la Muzdalifah.

8. Petrecerea nopții la Muzdalifah în rugăciune, adorare sau distracție și jocuri.

Sunnah este ca pelerinul să se culce cât mai devreme și să se odihnească, urmând exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) astfel încât să prindă putere pentru ritualurile de adorare din Ziua de Eid.

9. Cei slabi și însoțitorii lor ar trebui să plece înainte de miezul nopții.

Ei nu ar trebui să plece decât după miezul nopții.

10. Plecarea celor care nu sunt vulnerabili și care nu au oameni vulnerabili cu ei înainte de ivirea zorilor.

Este obligatoriu pentru ei să stea în Muzdalifah până în zori.

11. Amânarea plecării din Muzdalifah până la răsăritul Soarelui.

Sunnah este să se plece înainte de răsăritul Soarelui.

***

În al patrulea rând: Greșelile oamenilor în actele de adorare din Ziua Sacrificiului

1. Unii dintre ei cred că este indicat să se facă Ghusl pentru aruncarea cu pietricele.

Însă nu există nicio evidență pentru acest lucru.

2. A spăla pietricelele.

Nici pentru aceasta nu există nicio evidență în Sunnah.

3. A crede că aruncarea pietricelelor nu este acceptată decât dacă pietricelele provin din Muzdalifah.

Nu există nicio evidență pentru aceasta așa că le poate strânge din orice loc.

4. Aruncarea cu alte obiecte decât pietricele, sau aruncarea cu pietre mari.

Această acțiune este împotriva îndrumării Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

5. A manifesta mânie în timp ce se aruncă pietricelele și a crede că acele pietre îl lovesc direct pe diavol.

6. Adunarea pelerinilor acolo și crearea unor grupuri mari atunci când se aruncă cu pietre rănindu-se astfel unii pe alții.

7. A inventa alte Pomeniri decât cele prescrise în Sunnah.

Este recomandat ca persoana să se limiteze doar la rostirea Takbirului.

8. Aruncarea celor șapte pietricele deodată.

În acest caz, se va considera o singură aruncare deoarece este obligatoriu ca fiecare piatră să fie aruncată separat.

9. Așezarea pietricelelor în bazin fără a le arunca.

Acest lucru nu este suficient. Ceea ce este prescris este ca ele să fie aruncate chiar și cu cea mai slabă aruncare posibilă.

10. A arunca în zid crezând că acest lucru este esențial.

Esențial este să cadă pe fundul bazinului chiar dacă lovește zidul sau nu.

11. Aruncarea de la o distanță prea mare și neasigurarea că pietricelele cad în bazin.

12. Ridicarea în picioare pentru a se ruga (Duaa) după aruncarea pietricelelor.

Acest lucru nu este permis, deoarece nu există nicio dovadă în acest sens.

13. Tăierea animalelor de sacrificiu pentru Hajj Tamattu și Qiran înainte de Ziua Sacrificiului (Ziua An-Nahr).

Cel care face aceasta greșește și trebuie să aducă o altă jertfă la momentul specificat de Șaria, adică din ziua de Eid până în ultima zi de Tașriq.

14. Dorința de a oferi prețul animalului sacrificat ca și caritate în locul sacrificării propriu-zise.

Cel care face asta greșește și trebuie să sacrifice practic animalul nu să dea bani în schimbul acestui act.

15. Raderea sau scurtarea unei singure părți a părului de pe cap.

Sunnah este să se radă (la bărbați) sau să se scurteze întreg părul de pe cap.

16. Este suficient să se efectueze Tauaf al-Qudum în loc de Tauaf al-Ifadah sau să se efectueze înainte de a sta la Arafat și Muzdalifah.

Cel care face aceasta greșește deoarece Tauaf al-Ifadah este unul dintre stâlpii Hajj-ului, fără de care Hajj-ul nu este valabil și nu este permis să fie efectuat decât după ce s-a stat la Arafat și Muzdalifah.

***

În al cincilea rând: Încălcările și greșelile oamenilor în acțiunile din zilele din Mina (zilele de Tașriq)

1. A nu lua în serios delegarea altei persoane pentru aruncarea pietrelor.

Principiul de bază este ca pelerinul să arunce pietrele personal, însă există excepții dacă motivul este acceptat de Legea Islamică care, în acest caz, îi permite să împuternicească pe altcineva să o facă în locul lui.

2. A pleca (a călători) după ce a delegat pe cineva să arunce pietrele în locul lui înainte să își încheie ritualurile și zilele de Hajj.

Aceasta este o greșeală: este obligatoriu ca pelerinul să rămână în Mina sau în locul în care se află până când își încheie toate ritualurile Hajj-ului, efectuează Tauaf-ul al-Uada‘ (Tauaf-ul de rămas-bun), și abia apoi să plece.

3. Aruncarea pietrelor în timpul zilelor de Tașriq înainte de apusul Soarelui (Zaual).

Este din Sunnah ca pietricelele să se arunce după apusul Soarelui.

4. Nepăstrarea ordinii celor trei Jamarat în timpul aruncării.

Și este obligatoriu (Uagib) să se respecte ordinea Jamarat-elor, astfel: să se arunce mai întâi la prima Jamarat, apoi la cea de mijloc, apoi la cea mare (Jamarat al-Aqaba). Cine inversează sau încalcă ordinea, este obligat să reia ritualul, respectând succesiunea corectă - adică să arunce întâi la cea mică, apoi la celelalte.

5. A se opri pentru a se ruga (Duaa) după aruncarea pietrelor la Jamarat al-Aqabah.

Este din Sunnah ca ruga (Duaa) să fie făcută doar după aruncarea pietrelor la Jamara al-Sughra (cea mică) și Jamara al-Uusta (cea mijlocie), și nu după Jamara al-Aqabah (cea mare).

***

În al șaselea rând: Încălcările și greșelile pelerinilor în timpul Tauaf-ului Uada (Tauaful de rămas bun)

1. Efectuarea Tauaf-ului Uada înainte de aruncarea pietrelor în ultima zi, pentru a pleca (a călători) imediat după aruncare.

Aceasta este o greșeală; cine îl face îl face într-un moment greșit, așa că nu este valabil și trebuie să îl repete după aruncarea pietrelor.

Delegarea unei persoane pentru a arunca pietrele în locul pelerinului, iar pelerinul efectuează Tauaf (Tauaf-ul de rămas-bun) înainte ca cel pe care l-a delegat să fi terminat cu aruncarea.

Cea mai corectă opinie este că el ar trebui să aștepte până când cel delegat a aruncat pietricelele și apoi să efectueze Tauaf-ul de rămas bun.

3. Să nu se întoarcă cu spatele spre Kaabah (adesea o formă de respect extrem), ci să pășească cu spatele rămânând cu fața spre Kaabah - mergând înapoi - ca semn de venerare a acelui loc.

Nu există nicio evidență pentru a face acest lucru iar cea mai bună conduită este conduita Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

4. Oprirea pentru a face rugi (Duaa) în momentul ieșirii din Moscheea cea Sacră.

Nu există nicio dovadă pentru a face aceasta.

A-și prelungi șederea în Mecca după Tauaf-ul de rămas-bun (Tauaf al-Uada), fără un motiv legitim din punct de vedere religios.

Șederea îndelungată în Mecca după Tauaf-ul de rămas-bun, fără un motiv legitim din punct de vedere religios, nu este permisă. Cel mai bine este să se plece imediat după efectuarea Tauaf-ului, deși este permis să se stea puțin dacă se așteaptă după ceilalți însoțitori sau se fac cumpărături pentru călătorie.

Astfel, dacă se rămâne prea mult în Mecca după Tauaf-ul Uada fără un motiv legitim, este obligatoriu să se refacă Tauaful de rămas-bun.

Greșelile și abaterile pe care le comit oamenii la vizitarea Moscheii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

1. Frecarea pereților și a barelor metalice ale mormântului Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) la vizitarea acestuia și legarea de ele a unor materiale sau orice altceva- toate acestea fiind făcute în căutarea binecuvântării.

Binecuvântările se află în ceea ce Allah și Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) au prescris, nu în inovații.

2. Vizitarea peșterilor de pe Muntele Uhud și a altora precum Peștera Hira și Peștera Thaur din Mecca, legarea de ele a cârpelor și rugile făcute cu invocații fără nicio bază în Islam, precum și suportarea dificultăților în aceasta.

Toate acestea sunt inovații (Bid‘ah) care nu au niciun temei în Legea Islamică (Șaria).

Vizitarea unor locuri pe care unii le consideră relicve ale Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), precum locul unde s-a așezat cămila sa, fântâna „Al-Khatim” sau fântâna lui Othman, și colectarea de pământ de la aceste locuri în scopuri de binecuvântare.

Rugile îndreptate către cei decedați la vizitarea mormintelor din Baqi și ale martirilor de la Uhud și aruncarea de monede la acestea pentru a căuta binecuvântări de la locuitorii acestor morminte.

Aceasta este o greșeală gravă și, într-adevăr, o formă majoră de politeism (Șirk), așa cum au afirmat învățații și așa cum este indicat în Cartea lui Allah și în Sunnah Mesagerului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) deoarece adorarea este numai pentru Allah și nu este permis să se îndrepte nicio parte a ei către altcineva, cum ar fi rugăciunile, sacrificiile, jurămintele și altele asemenea, așa cum El a Spus: „Și nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credință curată și statornică în religia Lui [...]” [Coran, 98:5]

Și Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra Profetului nostru.