أحكام الهدي والأضاحي والتذكية

Reguli privind animalele sacrificate în ritualurile de Hajj, animalele sacrificate de Eid al-Adha și sacrificarea rituală

Prefață

Toată Lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, pacea și binecuvântarea fie asupra celui trimis ca o Milă pentru toate lumile, precum și asupra familiei sale, a companionilor săi și a celor care urmează tradiția lui și se călăuzesc după îndrumarea lui până în Ziua Judecății.

Aceasta este o lucrare concisă care conține cele mai importante dispoziții de care are nevoie musulmanul în privința Hady‑ului, sacrificiilor de Eid (Adahi‑urilor) și tăierii rituale (Tadhkiyah). Am compilat-o pentru vizitatorii celor două Locașuri Sacre (al-Haramayn aș-Șarifayn), ca să fie pe deplin instruiți și să aibă discernământ în chestiunile religiei lor. Ne rugăm lui Allah, Cel mai Generos, Binecuvântătorul Suprem, să le facă benefic, să le accepte intențiile și să le facă curate pentru Mulțumirea Sa căci El este Cel mai Bun la care se poate cere și Cel mai Nobil în care se poate nădăjdui.

Comisia Științifică sub conducerea Departamentului pentru Aspecte Religioase din cadrul Moscheii al-Haram și al Moscheii Profetului

Regulile referitoare la Hady și sacrificiul de Eid (Udhiyya)

Hady-ul este tot ceea ce este oferit ca sacrificiu (dar) la Haram, fie din cămile, vaci, oi, fie altele. A fost numit astfel pentru că este oferit (dăruit) lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul.

Al-Udhiyah (cu pronunțarea literei Hamza cu Damma sau Kasra) este ceea ce se sacrifică pentru Allah în ziua Eid-ului și în zilele de Tașriq, ca formă de apropiere de Allah.

Musulmanii sunt unanim de acord asupra legitimității ambelor.

Şi cel mai bun sacrificiu este cămila, apoi vaca, dacă este întreagă; datorită prețului ridicat și al beneficiului pentru săraci prin cantitatea mare de carne, apoi oaia.

Și cel mai bun sacrificiu din fiecare specie este cel mai gras, apoi cel mai scump, conform Spuselor lui Allah: „Așa [este]! Iar cel care cinstește rânduielile lui Allah să știe că [aceasta] este din cuvioșia inimii.” [Coran, 22:32]

Nu este acceptat (nu îndeplinește condițiile) decât un miel ajuns la vârsta de șase luni, iar în ceea ce privește celelalte tipuri de animale (precum cămile, vaci și capre), este acceptabil doar cea care a atins vârsta de Thaniy. Thaniy-ul de la cămilă este cea care a împlinit cinci ani, de la vacă cea care a împlinit doi ani, iar de la capră cea care a împlinit un an.

O oaie este suficientă pentru Hady în numele unei singure persoane, iar în cazul jertfei de Eid (Udhiyah), ea este suficientă pentru o persoană și familia sa. O cămilă sau o vacă este suficientă, atât pentru Hady, cât și pentru Udhiyah, pentru șapte persoane conform hadisului relatat de Jabir ibn Abdullah (Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său), care a spus: „Am sacrificat împreună cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în anul Hudaybiya o cămilă pentru șapte persoane și o vacă pentru șapte persoane.” Într-o relatare: „Am ieșit împreună cu Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) rostind Talbiyah pentru Hajj, iar Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-a poruncit ca fiecare grup de șapte dintre noi să participe împreună la sacrificarea unei cămile sau a unei vaci.” Și într-o altă relatare: „Am făcut Hajj împreună cu Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și am sacrificat o cămilă pentru șapte persoane și o vacă pentru șapte persoane.” [1] [1] Consemnat de Muslim.

Și conform hadisului lui Abu Ayyub al-Ansari (Allah să fie mulțumit de el), când a fost întrebat: „Cum erau jertfele (Udhiyah) pe vremea Trimisului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui)” el a răspuns: „Un om sacrifica o oaie în numele său și al familiei sale; mâncau din ea și ofereau și altora, până când oamenii au început să se întreacă între ei (în sacrificii) și a ajuns să fie cum îi vezi astăzi.” [2] [2] Consemnat de Tirmidhi și Ibn Majah.

Oaia este mai virtuoasă decât participarea cu o șeptime la sacrificarea unei cămile sau a unei vaci.

Nu este valabil (nu este acceptat) în cazul Hady-ului și al jertfei (Udhiyah) decât animalul sănătos, lipsit de boli, defecte fizice sau slăbiciune extremă. Astfel, nu este acceptată oaia cu un ochi evident bolnav (semn clar de orbire parțială), nici cea complet oarbă, nici cea extrem de slabă, atât de slabă încât nu mai are măduvă în oase. Nici cea șchioapă care nu poate merge alături de cele sănătoase, nici cea cu dinții din față căzuți complet, nici cea cu ugerul uscat (care nu mai dă lapte din cauza vârstei înaintate). Nu este acceptată nici cea bolnavă cu o boală evidentă - toate acestea nu sunt valabile pentru sacrificiu. Aceasta se bazează pe hadisul relatat de Al-Bara ibn Azib (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) s-a ridicat în mijlocul nostru și a spus:” Patru tipuri de animale nu sunt permise pentru jertfă (Udhiyah): cel cu un ochi bolnav în mod evident, cel bolnav cu o boală clară, cel șchiop cu șchiopătare evidentă, și cel extrem de slab, care nu are măduvă în oase (din cauza slăbiciunii).” [3] [3] Consemnat de Abu Dawud, Tirmidhi și Ibn Majah.

Imam Tirmidhi (Allah să aibă Milă de el) a spus: „Aceasta este opinia pe care au urmat-o și aplicat-o învățații în Islam.” [4] Consemnat de Timirdhi.

Timpul pentru sacrificarea Hady-ului de tip Tamattu și al jertfei (Udhiyah) începe după rugăciunea de Eid și durează până la sfârșitul zilelor de Tașriq, conform opiniei corecte.

Este recomandat (Mustahabb) ca el să mănânce din jertfa sa (Hady) dacă este jertfa de tip Tamattu‘ sau Qiran, precum și din animalul său de sacrificiu (Udhiyah), și să o împartă în trei părți: o parte pentru sine, o parte ca dar, și o parte pentru caritate (pentru cei săraci), conform Cuvântului lui Allah, Preaînaltul: [...] „Mâncați din ele și dați să mănânce și celui aflat în greutate și sărac!” [Coran, 22:28]

Cât despre Hady al-Jubran, adică jertfa oferită ca ispășire pentru comiterea unei interdicții din interdicțiile Ihram-ului sau pentru omiterea unei obligații: din aceasta nu trebuie să mănânce nimic.”

Cel care dorește să ofere sacrificiu (Udhiyah), atunci când încep cele zece zile ale lunii Dhul-Hijjah, să nu-și taie nimic din păr și nici să-și scurteze unghiile până când va fi sacrificată jertfa sa, conform spuselor Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Dacă au intrat cele zece zile (ale lunii Dhul-Hijjah), iar unul dintre voi dorește să aducă jertfa (Udhiyah), să nu ia nimic din părul său și nici din unghiile sale până când va fi sacrificată jertfa sa.” [5] [5] Consemnat de Muslim.

Iar dacă face totuși ceva dintre acestea (taie din păr sau unghii), să ceară iertare de la Allah, și nu este dator cu nicio ispășire.

Modul de sacrificare a jertfei (Hady), a animalelor pentru Udhiyah (sacrificiul de Eid) și a altor animale sacrificate conform regulilor Islamice este următorul:

1. Sacrificarea trebuie să fie făcută doar de către o persoană musulmană, conștientă și cu rațiune, sau de către o persoană dintre Oamenii Cărții (evreu sau creștin). Cel care sacrifică trebuie să aibă intenția clară de a face sacrificiul ritual și să nu sacrifice pentru altcineva în afară de Allah, nici să invoce un alt nume decât al Lui. Trebuie să rostească Numele lui Allah în momentul sacrificării (Tasmiyah). Sacrificarea se face cu un instrument ascuțit, care nu este din os (unghii sau colți de animale), iar sângele trebuie să fie scurs în mod corespunzător la locul sacrificiului. De asemenea, este necesar ca persoana care face sacrificiul să aibă permisiunea de a face acest act.[6] [6] Regulile privind sacrificiul de Eid (Udhiyah) de Sheikh Muhammad ibn al-Uthaymin, (pag. 56–87).

2. Să aleagă cu grijă animalul de sacrificiu și să fie atent ca acesta să fie dintre cele mai bune și mai complete, deoarece Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a sacrificat doi berbeci cu coarne, de culoare alb cu negru, pe care i-a tăiat cu propria sa mână, în timp ce a menționat Numele lui Allah, a spus „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) și a pus piciorul ușor pe gâturile lor. [7] [7] Consemnat de Bukhari și Muslim.

3. A arăta bunăvoință față de animalul care urmează să fie sacrificat: Se are în vedere să se facă tot ce este posibil pentru a-i reduce suferința în momentul sacrificării. Printre acestea se numără: folosirea unui cuțit bine ascuțit și tăierea rapidă și fermă în locul corespunzător, pentru ca viața animalului să ia sfârșit cât mai repede și fără durere inutilă. Aceasta se bazează pe hadisul relatat de Shaddad ibn Aws (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: „Într-adevăr, Allah a Poruncit excelența în toate lucrurile. Așadar, atunci când ucizi (în luptă), fă-o în cel mai bun mod; iar atunci când sacrifici un animal, sacrifică-l în cel mai bun mod. Fiecare dintre voi trebuie să-și ascută bine cuțitul și să împiedice suferința animalului pe care îl sacrifică.”[8] [8] Consemnat de Muslim.

Este nepotrivit (Makruh) să se ascută cuțitul în timp ce animalul privește, deoarece a fost relatat de către Ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său): Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a poruncit ca cuțitele să fie ascuțite bine și ca acest lucru să fie făcut departe de privirea animalelor, iar el a spus: „Când unul dintre voi sacrifică, să o facă cu hotărâre (să curme viața animalului rapid și eficient).” [9] [9] Consemnat de Ahmad și Ibn Majah.

4. Dacă animalul de sacrificiu este o cămilă, aceasta trebuie înjunghiată (sacrificată) în timp ce stă în picioare, având piciorul stâng legat, conform hadisului relatat de Abdullah ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său): „(Ibn Omar) a trecut pe lângă un bărbat care își făcuse cămila să se așeze pentru a o sacrifica, iar el i-a spus: «Ridic-o să stea în picioare, legată (la picior), conform tradiției Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)»”[10]. [10] Consemnat de Bukhari și Muslim.

5. Dacă animalul de sacrificiu nu este o cămilă, atunci trebuie sacrificat fiind culcat pe partea sa stângă, iar cel care o sacrifică să-și pună piciorul pe gâtul animalului, pentru a-l putea controla bine; conform hadisului relatat de Anas (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a sacrificat doi berbeci albi cu coarne, i-a înjunghiat cu mâna sa, a rostit Numele lui Allah și a spus «Allahu Akbar» (Allah este Cel mai Măreț), și și-a pus piciorul pe părțile laterale ale gâturilor lor.” [11] [11] Consemnat de Bukhari și Muslim.

6. Menționarea Numelui lui Allah (Basmala) în momentul sacrificării (al tăierii sau înjunghierii) este obligatorie, conform Spuselor lui Allah Preaînaltul: „Așadar, mâncați din ceea ce s-a rostit Numele lui Allah asupra lui, dacă sunteți credincioși în semnele (Versetele) Sale.” [Coran, 6:118] Și Cuvântul lui Allah: „Și nu mâncați din cele peste care nu s-a pomenit Numele lui Allah, căci aceasta este neascultare gravă. Și cu adevărat, șeitanii îi vor ispiti pe aliații lor [dintre oameni] să se certe cu voi. Dacă îi veți asculta, veți fi și voi politeiști.” [Coran, 6:121] Și a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Mâncați din orice (animal) al cărui sânge a curs și peste care a fost rostit Numele lui Allah, atât timp cât nu a fost sacrificat cu dinte sau cu gheară.” [12] [12] Consemnat de Bukhari și Muslim.

Este recomandat să se rostească „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) împreună cu invocarea Numelui lui Allah, pe baza hadisului relatat de Jabir (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: „Am fost prezent împreună cu Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) la sărbătoarea de Eid al-Adha, în locul de rugăciune. După ce și-a încheiat predica, a coborât de pe amvon. I s-a adus un berbec, iar Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) l-a sacrificat cu mâna sa și a spus: „În Numele lui Allah, Allah este Cel mai Măreț! Acesta (sacrificiul) este din partea mea și din partea celui care nu a adus jertfă dintre membrii comunității mele.” [13] [13] Consemnat de Abu Dawud, Tirmidhi și autentificat de Sheikh Albani.

7. Tăierea traheei și a esofagului, a traheei și a celor două vene jugulare, și scurgerea sângelui: Sheikh Ibn Baz (Allah să aibă Milă de el) a spus: „Sacrificarea conform Legii Islamice, în cazul cămilelor, bovinelor și oilor, se face în trei moduri:

Prima situație: Cel care sacrifică taie traheea, esofagul și cele două vene jugulare și acesta este cel mai desăvârșit și mai bun mod de sacrificare. Dacă aceste patru (organe) sunt tăiate, sacrificiul este permis (Halal) potrivit tuturor învățaților.

A doua situație: Să fie tăiate traheea, esofagul și una dintre venele jugulare; acest lucru este permis, valid și bun, chiar dacă este mai prejos decât prima situație.

A treia situație: Să fie tăiate doar traheea și esofagul, fără cele două vene jugulare; acest lucru este de asemenea valid, iar un număr de învățați au susținut această opinie. Evidența lor este cuvântul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) care a spus: „Mâncați din orice (animal) al cărui sânge a curs și peste care a fost rostit Numele lui Allah, atât timp cât nu a fost sacrificat cu dinte sau cu gheară.” [14] Și aceasta este opinia preferată a învățaților în această chestiune [15].” [14] Consemnat de Bukhari și Muslim. [15] Vezi: Majmu Fataua Ibn Baz (vol.18, pag.26).

Și Allah este Cel de la care cerem să ne fie de folos ceea ce ne-a învățat și să ne învețe ceea ce ne este benefic; cu adevărat, El este Cel mai Generos și Mărinimos. Pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului nostru Mohammed, asupra familiei sale și fie ca ele să fie revărsate din belșug.