„Un adevărat dreptcredincios nu este calomniator, nici blestemător, nici imoral și nici nerușinat.”
Abdullah ibn Mas'ud (Allah să fie mulțumit de el) a relatat: Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Un adevărat dreptcredincios nu este calomniator, nici blestemător, nici imoral și nici nerușinat.”
«لَيْسَ الْمُؤْمِنُ بِالطَّعَّانِ وَلاَ اللَّعَّانِ وَلاَ الفَاحِشِ وَلاَ البَذِيءِ».
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-a înștiințat că nu se cuvine ca un dreptcredincios cu o credință (Iman) deplină să critice descendența oamenilor, să îi insulte și să îi blesteme în mod repetat sau să fie obscen în vorbe și în fapte sau fără pic de rușine.
Negarea credinței (Iman) în textele religioase ale Șariei este întâlnită doar ca o consecință a comiterii a ceea ce este interzis sau a renunțării la ceea ce este obligatoriu.
Hadisul îndeamnă la protejarea trupului nostru și apărarea lui de lucrurile rele, și mai ales limba (din a da curs vorbelor necuviincioase).
As-Sanadi a spus: Folosirea „defăimător” și „blestemator” ca atribut în forma de superlativ indică faptul că, dacă se întâmplă ca o persoană să defăimeze sau să blesteme pe cineva care merită acest lucru, asta nu exclude deținerea de către cel care face aceasta a atributului credinței.
Sunan Thirmidi (3/ 520) (1977).
Mai mult (2)
تحفة الأحوذي (6/ 95).
مجموع الفتاوى (12/ 478).