Enciclopedia hadithurilor profetice

„Exista un bărbat care stătea cel mai departe de moschee, dar nu rata nicio Rugăciune. A fost întrebat (sau l-am întrebat eu): «De ce nu îți cumperi un măgar pe care să-l folosești noaptea când e întuneric sau vara când este foarte cald?» El a răspuns: «Nu aș fi bucuros dacă locuința mea ar fi lângă moschee, pentru că vreau ca pașii mei către moschee și întoarcerea mea la familie să fie scrise pentru mine.» Atunci, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: «Allah ți-a scris toate acestea pentru tine.»”

„Hawla bint Tuwait ibn Habib ibn Asad ibn Abd al-Uzza a trecut pe lângă mine în timp ce se afla la mine Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). I-am spus: «Aceasta este Hawla bint Tuwait și se spune că nu doarme deloc noaptea.» Atunci Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: «Nu doarme deloc noaptea?! Luați din fapte (de adorare) doar cât puteți duce, căci, Jur pe Allah, Allah nu Se va sătura până când voi vă veți sătura.»”

„Dacă o persoană se îmbolnăvește sau călătorește, acesteia îi vor fi atribuite toate faptele bune pe care obișnuia să le facă în timp ce era rezident și sănătos.”

„A fost un rege dintre cei de dinaintea voastră, care avea un vrăjitor. Când vrăjitorul a îmbătrânit, i-a spus regelui: «Am îmbătrânit. Trimite-mi un băiat pe care să-l învăț magia.» Așa că regele i-a trimis un băiat pentru a-l instrui. Pe drumul către vrăjitor, băiatul trecea pe lângă un călugăr și se așeza lângă el, ascultându-l, iar ceea ce auzea îl impresiona. Astfel, ori de câte ori mergea la vrăjitor, trecea și pe la călugăr și stătea cu el. Când ajungea apoi la vrăjitor, acesta îl bătea. Băiatul s-a plâns călugărului, care i-a spus: «Dacă te temi de vrăjitor, spune-i: M-au ținut părinții. Iar dacă te temi de părinți, spune-le: M-a ținut vrăjitorul.» Pe când se afla în această situație, a întâlnit o fiară mare care împiedica oamenii să treacă. A spus: «Astăzi voi ști: vrăjitorul este mai bun sau călugărul?» A luat o piatră și a zis: «O, Allah, dacă treaba călugărului este mai plăcută Ție decât cea a vrăjitorului, omoară această fiară, astfel încât oamenii să poată trece!» A aruncat piatra și a ucis fiara, iar oamenii au trecut. Apoi a mers la călugăr și i-a povestit ce s-a întâmplat. Călugărul i-a spus: «O, fiule, astăzi ești mai bun decât mine. Ai atins un nivel pe care eu îl văd. Și cu siguranță vei fi pus la încercare. Așadar, dacă vei fi încercat, nu mă trăda!» Băiatul a început apoi să vindece orbi, leproși și alte boli. Un consilier al regelui, care orbise, a auzit de el. I-a adus multe daruri și i-a spus: «Tot ce vezi aici va fi al tău dacă mă vindeci.» Băiatul a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni. Doar Allah vindecă. Dacă crezi în Allah, mă voi ruga Lui și te va vindeca.» A crezut în Allah, iar Allah l-a vindecat. El s-a dus la rege și s-a așezat la locul său obișnuit. Regele i-a spus: «Cine ți-a redat vederea?» El a răspuns: «Domnul meu.» Regele a zis: «Ai un alt domn în afară de mine?» El a răspuns: «Domnul meu și Domnul tău este Allah.» Regele l-a întemnițat și l-a torturat până când a mărturisit cine era băiatul. Apoi a fost adus băiatul. Regele i-a spus: «O, fiule, ai atins un nivel de magie prin care vindeci orbi, leproși și faci alte lucruri!» El a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni. Doar Allah Vindecă.» A fost torturat până când l-a dezvăluit pe călugăr. Acesta a fost adus și i s-a spus: «Renunță la religia ta!» Călugărul a refuzat. Regele a chemat un fierăstrău, l-a pus în mijlocul capului său și l-a tăiat în două. Apoi a fost adus fostul consilier al regelui și i s-a spus: «Renunță la religia ta!» A refuzat și a fost tăiat la fel. Apoi a fost adus băiatul. I s-a spus: «Renunță la religia ta!» A refuzat. Regele l-a dat pe mâna unor oameni și le-a zis: «Duceți-l pe vârful muntelui cutare. Dacă renunță la religia lui, lăsați-l. Dacă nu, aruncați-l.» Când au ajuns acolo, băiatul a spus: «O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!» Muntele s-a cutremurat, toți au căzut, iar băiatul s-a întors la rege. Regele l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?» A spus: «Allah m-a scăpat de ei.» Regele l-a dat altor oameni și le-a spus: «Luați-l într-o barcă, duceți-l în largul mării. Dacă renunță la religia lui, lăsați-l. Dacă nu, aruncați-l în apă.» Băiatul s-a rugat: «O, Allah, scapă-mă de ei cum dorești Tu!» Barca s-a răsturnat și ei s-au înecat, iar băiatul s-a întors la rege. Regele i-a spus: «Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi?» Băiatul a răspuns: «Allah m-a scăpat de ei.» Apoi a spus regelui: «Nu mă vei putea omorî decât dacă faci ce îți spun: adună oamenii într-un loc deschis, leagă-mă de un trunchi de copac, ia o săgeată din tolba mea, pune-o în arc și spune: În Numele lui Allah, Domnul băiatului, și trage.» Dacă faci asta, mă vei ucide.» Regele a adunat oamenii, l-a legat de un trunchi, a luat o săgeată din tolba lui, a pus-o în arc, a spus: «În Numele lui Allah, Domnul băiatului» și a tras. Săgeata l-a lovit în tâmplă, și-a pus mâna pe rană și a murit. Oamenii au strigat: «Am crezut în Domnul băiatului! Am crezut în Domnul băiatului! Am crezut în Domnul băiatului!» Unul dintre curtenii regelui a venit și i-a zis: «Vezi ce ți-ai dorit să eviți? Iată că ți s-a întâmplat: oamenii au crezut!» Regele a poruncit să se sape șanțuri la intrările orașului, s-au aprins focuri și li s-a spus oamenilor: «Cine nu renunță la religia lui, aruncați-l în foc!» sau: «Intră în el!» Așa au făcut până când a venit o femeie cu copilul ei. A ezitat să sară în foc, iar copilul i-a spus: «Mamă, ai răbdare, căci urmezi calea adevărată!»

„Există o Sadaqah (caritate) care trebuie dată pentru fiecare articulație a corpului uman (ca un semn al recunoștinței față de Allah) în fiecare zi în care Soarele răsare. Judecata dreaptă între două persoane este considerată a fi Sadaqah, a ajuta o persoană să încalece sau să îşi încarce bagajele pe animalul său de călărie este, de asemenea, Sadaqah, (a spune) un cuvânt bun este Sadaqah, fiecare pas făcut pe drumul spre moschee pentru a oferi Rugăciunea obligatorie este, de asemenea, Sadaqah, și a îndepărta un lucru dăunător de pe drum este, de asemenea, Sadaqah.”

Atunci când Abu Talib se afla pe patul de moarte, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) s-a dus la el și i-a văzut pe Abu Jahl și pe Abdullah bin Abi Umayyah bin Al-Mughirah lângă el și a spus: „Unchiule, spune La ilaha illa Allah, nu există altă divinitate în afară de Allah (șahada-mărturisirea de credință), iar eu voi fi martor pentru tine la Allah că tu ești un credincios. Dar Abu Jahl și Abdullah bin Abi Umayyah bin Al-Mughirah i-au spus: Abu Talib, vrei să renunți la religia lui Abdul-Muttalib? Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a rugat insistent (să facă mărturisirea), însă Abu Jahl și Abdullah bin Abi Umayyah bin Al-Mughirah l-au tot întrebat „vrei să renunți la religia lui 'Abdul-Muttalib” până când Abu Talib a luat decizia finală să urmeze religia lui Abdul Muttalib și a refuzat să spună La ilaha illa Allah, nu există altă divinitate în afară de Allah. Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pe Allah, voi cere în mod continuu iertare pentru tine până când mi se va interzice asta.” Atunci Allah Preaînaltul a revelat următorul verset: „Nu se cade ca Profetul și cei care cred să ceară iertare pentru politeiști, chiar dacă ei sunt rude, după ce li s-a arătat limpede că ei sunt oaspeții Iadului.” ( Coran, 9:113). Allah a revelat acest verset cu privire la Abu Talib: „Cu adevărat, Tu, [Mohammed], nu călăuzești pe cine-ți place, ci Allah călăuzește pe cine voiește și El îi cunoaște mai bine pe cei ce se lasă călăuziți.” ( Coran, 28:56).

„Fiecare articulație a omului presupune o milostenie. În fiecare zi în care răsare Soarele, a face dreptate între doi oameni este o milostenie; a ajuta pe cineva cu animalul său, fie urcându-l pe el, fie ridicându-i bagajul, este o milostenie; un cuvânt bun este o milostenie; fiecare pas făcut către Rugăciune este o milostenie; iar îndepărtarea unui obiect dăunător de pe drum este o milostenie.”

„Mă aflam într-o călătorie împreună cu Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și el a plecat pentru o nevoie. Atunci am văzut o pasăre roșie cu doi pui și i-am luat puii. Pasărea a venit și a început să-și bată aripile fiind agitată). Atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a venit și a spus: «Cine a tulburat această pasăre luându-i puii? Dați-i puii înapoi!» Apoi a văzut un mușuroi de furnici pe care îl arseserăm și a întrebat: «Cine a ars acest mușuroi?» Am spus: «Noi.» El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a zis: «Nu este potrivit ca cineva să pedepsească cu focul, în afară de Stăpânul focului.»”