Skip to content

„Allah a pus o pecete (rea) pe inima celui care din neglijență nu a participat la trei Rugăciuni de Jumu'a (consecutive).”

Abu al-Ja‘d al-Damri (Allah să fie mulțumit de el), un companion al Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a relatat că acesta a spus:

„Allah a pus o pecete (rea) pe inima celui care din neglijență nu a participat la trei Rugăciuni de Jumu'a (consecutive).”

«مَنْ تَرَكَ ثَلَاثَ جُمَعٍ تَهَاوُنًا بِهَا طَبَعَ اللَّهُ عَلَى قَلْبِهِ».

Relatat de Abu Dawud, At-Tirmidhi, An-Nasa'i, Ibn Majah și Ahmad
Sahih (hadis autentic)
Explicarea sensurilor

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a avertizat împotriva abandonării Rugăciunii de Vineri (Jumu'ah), subliniind că persoana care o lasă de trei ori din neglijență și fără un motiv valid va avea inima pecetluită și acoperită de Allah, ceea ce va împiedica binele să ajungă la ea.

Dintre beneficiile hadisului

Ibn al-Mundhir a relatat consensul (ijma‘) că Rugăciunea de Vineri (Jumu'ah) este o obligație individuală (pentru bărbați).

Avertismentul pentru cel care abandonează Rugăciunea de Vineri (Jumu'ah) din neglijență este că Allah îi va pecetlui inima, iar acest lucru îl va face să devină insensibil și să nu mai răspundă la îndemnurile bune.

Cine abandonează Rugăciunea de Vineri (Jumu'ah) dintr-un motiv valid (cum ar fi boala sau o urgență) nu va intra sub avertismentul menționat.

A spus al-Șawkani: „Cuvântul „trei Rugăciuni de Vineri” poate însemna abandonarea lor în general, fie că acestea sunt consecutive sau separate, astfel încât chiar dacă o persoană abandonază o singură dată Rugăciunea de Vineri într-un an, Allah îi va pecetlui inima după a treia oară, iar acesta este sensul evident al hadisului. O altă posibilitate este că se referă la trei Rugăciuni de Vineri consecutive.”

Referințe

Sunan Abu Dawud (2/ 284) (1052).

Sunan Thirmidi (1/ 630) (500).

Sunan An-Nasa'i (3/ 88) (1369).

Sunan Ibn Majah (2/ 213) (1125).

Musnad Ahmamd (24/ 255) (15498).

Mai mult (2)

النهاية في غريب الحديث والأثر (557).

شرح سنن أبي داود للعباد (134/ 3).