„Alăptarea face interzis ceea ce face interzis și nașterea.”

Hadisul reprezintă o regulă de bază în dispozițiile legale privind alăptarea.

Ibn Hajar a explicat că afirmația „alăptarea face interzis ceea ce face interzis și nașterea” înseamnă, de asemenea, că ea face permis ceea ce face permis nașterea. Acest lucru este acceptat prin consens în ceea ce privește interdicția căsătoriei și aspectele legate de aceasta, precum extinderea interdicției între copilul alăptat și copiii femeii care l-a alăptat, precum și tratarea lor ca rude în privința permisiunii de a privi, de a sta singuri împreună și de a călători împreună. Totuși, din aceasta nu decurg celelalte efecte juridice ale maternității, cum ar fi moștenirea, obligația de întreținere, eliberarea prin posesie, capacitatea de a depune mărturie, plata sângelui sau anularea pedepsei de represalii.

Stabilirea statutului de interdicție prin alăptare ca interdicție permanentă.

Alte hadisuri arată că interdicția prin alăptare se stabilește prin cinci alăptări cunoscute și ca acestea să aibă loc în primii doi ani.

Femeile interzise prin rudenie de sânge sunt: mamele, incluzând bunicile, indiferent de generație, din partea mamei sau a tatălui; fiicele, incluzând fiicele fiicelor și fiicele fiilor, indiferent de generație, surorile, fie din ambii părinți, fie doar din partea unuia dintre ei; mătușile paterne, incluzând toate surorile tatălui, fie surori bune, fie vitrege, precum și surorile bunicilor, indiferent de generație; mătușile materne, incluzând toate surorile mamei, fie surori bune, fie vitrege, precum și surorile bunicilor, indiferent de linia paternă sau maternă; precum și fiicele fratelui și fiicele surorii, incluzând și descendenții lor, indiferent de generație.