7 : 172
وَإِذۡ أَخَذَ رَبُّكَ مِنۢ بَنِيٓ ءَادَمَ مِن ظُهُورِهِمۡ ذُرِّيَّتَهُمۡ وَأَشۡهَدَهُمۡ عَلَىٰٓ أَنفُسِهِمۡ أَلَسۡتُ بِرَبِّكُمۡۖ قَالُواْ بَلَىٰ شَهِدۡنَآۚ أَن تَقُولُواْ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ إِنَّا كُنَّا عَنۡ هَٰذَا غَٰفِلِينَ
Și [spune] când Domnul tău i-a scos pe urmașii fiilor lui Adam, din coastele lor și le-a cerut să mărturisească ei înșiși, [spunându-le]: „Nu sunt, oare, Eu Domnul vostru?”. Ei au răspuns: „Ba da, mărturisim!”, pentru ca voi să nu spuneți în Ziua Învierii: „Noi nu am știut despre aceasta.”