Enciclopedia hadithurilor profetice

„Sunt două lucruri pe care oamenii le fac și care sunt considerate semne de necredință: calomnia și jelirea excesivă a morților.”

„Cu adevărat, ceea ce se interpune între om și politeism și necredință (șirk și kufr) este părăsirea Rugăciunii.”

„Nu îl va acuza un om pe un altul de imoralitate (Fusuq) sau de necredință (Kufr), fără ca această acuzație să se întoarcă împotriva lui, dacă cel acuzat nu este astfel.”

„Cu adevărat, diferența dintre noi și ceilalți (necredincioșii) este Rugăciunea, iar cel care a abandonat Rugăciunea a devenit necredincios.”

Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne-a condus în Rugăciunea Fajr la Al-Hudaybiyah, după ce plouase în timpul nopții. La încheierea Rugăciunii, s-a întors către oameni și a spus: „Stiți voi ce a spus Domnul vostru?" Ei au răspuns: „Allah și Mesagerul Său știu cel mai bine." A răspuns: „El a spus: «Dintre robii Mei unii au ajuns dimineața cu credință în Mine, iar alții necredincioși. Cel care spune: „Ne-a ajuns ploaia prin harul și mila lui Allah” are credință în Mine și nu în stele, iar cel care spune „Ploaia a venit datorită apariției unei anumite stele” nu are credință în Mine, ci crede în stele.»”

Am spus: „O, Mesager al lui Allah, Ibn Jud‘an obișnuia să mențină legăturile de rudenie și să hrănească săracii în timpul Jahiliyei (perioada preislamică a ignoranței). Oare va beneficia el de aceasta?" El a spus: „Nu va beneficia, pentru că el nu a spus niciodată: «O, Domnul meu, iartă-mi păcatele în Ziua Judecății.»"