قُلۡ أَنَدۡعُواْ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا يَنفَعُنَا وَلَا يَضُرُّنَا وَنُرَدُّ عَلَىٰٓ أَعۡقَابِنَا بَعۡدَ إِذۡ هَدَىٰنَا ٱللَّهُ كَٱلَّذِي ٱسۡتَهۡوَتۡهُ ٱلشَّيَٰطِينُ فِي ٱلۡأَرۡضِ حَيۡرَانَ لَهُۥٓ أَصۡحَٰبٞ يَدۡعُونَهُۥٓ إِلَى ٱلۡهُدَى ٱئۡتِنَاۗ قُلۡ إِنَّ هُدَى ٱللَّهِ هُوَ ٱلۡهُدَىٰۖ وَأُمِرۡنَا لِنُسۡلِمَ لِرَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ
Spune: „Voiți să invocăm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne folosește, nici nu ne strică și să ne întoarcem pe călcâiele noastre după ce Allah ne-a călăuzit? [Atunci noi am fi] asemenea aceluia pe care șeitanii l-au ademenit și rătăcește pe pământ, confuz, cu toate că el are prieteni care-l cheamă la drumul cel drept, [spunându-i]: „Vino la noi!” Spune: „Cu adevărat, călăuzirea lui Allah este [singura] Călăuzire! Și ni s-a poruncit să ne supunem Stăpânului lumilor!
- Exemplul dat este cel al unuia care și-a pierdut calea și este în continuare derutat de cei răi care îl tentează să urmeze diferite direcții, ce duc toate către distrugere. Deși prietenii lui sinceri îl cheamă la calea cea dreaptă, el îi ignoră.