Enciclopedia hadithurilor profetice

„Există două binecuvântări pe care majoritatea oamenilor le irosesc: sănătatea și timpul liber.”

„Ceasul (Ziua Judecății) nu va veni până când un om nu va trece pe lângă un mormânt și va spune „Îmi doresc să fiu în locul acelui om.”

„Nu vă invidiați unii pe alții, nu vă angajați în supralicitare, nu vă urați, nu vă întoarceți spatele unii altora, nu vindeți sub prețul pieții și fiți slujitori ai lui Allah. Musulmanul este fratele musulmanului, nu îi face rău, nu îl trădează și nu îl disprețuiește. Pioșenia este aici”, și a arătat înspre pieptul său de trei ori. „Este suficient ca omul să facă rău dacă își disprețuiește fratele musulman. Sângele, averea și onoarea unui musulman îi sunt interzise altui musulman.”

Am spus: O, Mesager al lui Allah, spune-mi ceva despre Islam ce nu mai trebuie să întreb pe nimeni altcineva decât pe tine. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Spune: Cred în Allah și apoi stai pe Calea cea dreaptă.”

«Curățenia este jumătate din credință, aducerea de laudă lui Allah („alhamdulillah“) umple Talerul (faptelor bune), iar aducerea de slavă lui Allah („subhan Allah ual-hamdulillah”) umple ceea ce este între Cer și Pământ. Rugăciunea este lumină, milostenia este o dovadă, răbdarea este strălucire, iar Coranul o mărturie, ce poate fi în favoarea ta sau împotriva ta. Omul pornește dis-de-dimineață și își vinde sufletul (dându-l la schimb); fie îl salvează de la pieire, fie îl duce la pieire.»

„Minunată este situația dreptcredinciosului! Tot ceea ce i se întâmplă este un lucru bun pentru el! Și această situație nu îi este specifică decât celui dreptcredincios; cel care, dacă a avut parte de o bucurie, i-a mulțumit lui Allah și acesta a fost un lucru bun pentru el, iar dacă a fost atins de o suferință, a fost răbdător și acesta a fost un lucru bun pentru el.”

„Ce am eu de-a face cu această lume? Eu nu sunt în această lume decât asemenea unui călător care s-a odihnit la umbra unui copac, apoi a plecat și l-a lăsat în urmă.”

«Curățenia este jumătate din credință, a-L Lăuda pe Allah („Alhamdulillah“) umple Talerul (faptelor bune), iar aducerea de Slavă lui Allah („subhan Allah ual-hamdulillah”) umple ceea ce este între Cer și Pământ. Rugăciunea este lumină, milostenia este o dovadă, răbdarea este strălucire, iar Coranul o mărturie, ce poate fi în favoarea ta sau împotriva ta. Omul pornește dis-de-dimineață și își vinde sufletul (dându-l la schimb); fie îl salvează de la pieire, fie îl duce la pieire.»