Enciclopedia hadithurilor profetice

„Când unul dintre voi ajunge într-o adunare, să salute (as-salam), iar când dorește să plece, să salute din nou; căci primul nu este mai îndreptățit decât cel din urmă.”

„Nu vă preocupați excesiv de gospodării (averi/terenuri), ca să nu ajungeți să vă doriți (cu ardoare) viața lumească.”

„Ei au spus: «O, Trimis al lui Allah, mâncăm, dar nu ne săturăm.» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a întrebat: «Poate că mâncați separat?» Ei au răspuns: «Da.» Profetul a spus: «Adunați-vă la masă și rostiți Numele lui Allah asupra ei (Bismillah), iar aceasta va fi binecuvântată pentru voi.»”

Faptele sunt de șase categorii, iar oamenii sunt de patru tipuri. Astfel, există două fapte definitive care se impun cu necesitate, fapte care au o răsplată egală lor, fapte bune cu de zece ori mai multă răsplată și fapte bune cu de șapte sute de ori mai multă răsplată. În ceea ce privește cele două două fapte definitive care se impun cu necesitate, ele sunt acelea că cel care moare fără a-I asocia nimic lui Allah va intra în Paradis, iar cel care moare asocind pe altcineva cu Allah va intra în Focul Iadului. În ceea ce privește faptele care au o răsplată egală lor, dacă o persoană intenționează să facă o faptă bună și aceasta este sinceră în inima sa și știută de către Allah, ea va fi înregistrată pentru el ca o faptă bună; iar dacă o persoană face o faptă rea, ea este înregistrată împotriva sa ca o faptă rea; cel care împlinește o faptă bună va avea zece ori mai multă răsplată, iar cel care oferă pe calea lui Allah va avea o răsplată înmulțită de șapte sute de ori. În ceea ce îi privește pe oameni, unii sunt în opulență în viața lumească și restrânși în Viața de Apoi, în vreme ce alții sunt restrânși în viața lumească și în opulență în Viața de Apoi; unii sunt restrânși atât în viața lumească, cât și în Viața de Apoi, iar alții sunt în opulență atât în viața lumească, cât și în Viața de Apoi.

„Nu are credință cel care nu are onestitate, și nu are religie cel care nu respectă legămintele.”

Un bărbat a venit la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și a spus: „As-salamu 'alaykum (Pacea fie asupra ta)!” Profetul i-a răspuns, apoi s-a așezat. După aceea, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Zece.” A venit altul și a spus: „As-salamu ʿalaykum ua raḥmatullah (Pacea și Mila lui Allah fie asupra ta)!” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a răspuns, apoi s-a așezat. După aceea, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Douăzeci.” A venit un altul și a spus: „As-salamu ʿalaykum ua raḥmatullahi ua barakatuhu (Pacea, Mila lui Allah și Binecuvântările Sale fie asupra ta)!” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a răspuns, apoi s-a așezat. După aceea, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Treizeci.”

Aceia dintre Companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) care ne recitau Coranul ne-au înștiințat că ei obișnuiau să asculte (și să învețe) zece versete de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și nu treceau la următoarele zece versete până ce nu învățau regulile și reglementările cuprinse în acestea și le puneau în practică. Astfel - au spus ei - noi am acumulat, atât știință, cât și cunoștințe practice.

„Am spus: O, Mesager al lui Allah, faţă de cine trebuie să arăt cel mai bun comportament?» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: Mama ta. Și apoi mama ta. Și apoi mama ta. Apoi tatăl tău, și apoi rudele cele mai apropriate.”