Enciclopedia hadithurilor profetice

„Atunci când Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spunea Takbir (Allahu Akbar- Allah este Cel mai Mare) nu vorbea între Takbir și recitare. Am spus: „Fie ca mama și tatăl meu să fie sacrificați pentru tine!” Am văzut că nu vorbești între Takbir și recitare, te rog spune-mi ce spui atunci.” El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Spun ‘Allahumma ba’id baini wa baina khatayaya kama ba’adta bainal-mașriqi ual-maghrib; Allahumma naqqini min khatayay kath-thaubil abyad minad- danas; Allahummaghsilni min khatayaya bil-ma’i uaththalji ual-barad (O Allah, îndepărtează-mă de păcatele mele precum ai îndepărtat Estul de Vest, O Allah purifică-mă de păcatele mele precum un veșmânt alb este curățat de murdărie, O Allah curăță-mă de păcatele mele cu apă, zăpadă și grindină.)”

Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia ca atunci când își încheia Rugăciunea să își ceară iertare de trei ori, apoi spunea: „Allahumma Anta as-salam (O, Allah, tu ești pacea și perfecțiunea absolută și dătătorul de pace), ua minka as-salam (și pacea și deplinătatea nu vin decât de la Tine) tabarakta ya Da -l-jalali ua l-ikram (Tu ești Preaînalt asupra a tot și a toate, o, Tu, Cel plin de glorie și noblețe).” Al-Ualid a spus: Atunci eu l-am întrebat pe Al-Auza‘i: „Și cum își cerea iertare de la Allah?” A răspuns: El spunea: „Astaghfirullah, astaghfirullah” (Caut iertarea lui Allah, caut iertarea lui Allah.”

Când Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra) își ridica spatele din Ruku' (plecăciune), el spunea: „Sami'a Allahu liman hamidah, Allahumma rabbana laka al-hamd mil'a as-samauat ua mil'a al-ard ua mil'a ma și'ta min șay'in ba'd" (Allah îl aude pe cel care Îl Laudă. O, Allah, Domnul nostru, Ție Ți se cuvine Lauda care umple Cerurile, precum umple și Pământul și umple tot ceea ce Tu Ți-ai dori mai mult de acestea).

„Dacă cineva spune după fiecare Rugăciune «Subhan Allah» (Slăvit fie Allah) de treizeci și trei de ori, «Al-hamdu Lillah» (Toată Slava I se cuvine lui Allah) de treizeci și trei de ori şi «Allahu Akbar» (Allah este Cel mai Măreţ) de treizeci şi trei de ori şi spune pentru a completa o sută: «La ilaha illa Allahu, Uahdahu la șarika Lah, Lahu al-mulku ua Lahu al-hamdu, ua Hua ‘ala kulli șai’in Qadir.» (Nu există nimeni şi nimic demn de adorare în afară de Allah, Care nu are parteneri. Lui Îi aparţin Stăpânirea şi toată Slava, şi El este cu Putere peste toate), păcatele lui vor fi iertate, chiar dacă sunt cât spuma mării.”

La finalul fiecărei Rugăciuni, Ibn Zubayr obișnuia să spună: „Nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah, El este Cel Unic, care nu are pe nimeni asociat. A Lui este Stăpânirea și Lui Îi aparține toată Lauda. El are puterea asupra tuturor lucrurilor și este Atotcapabil, mai presus de tot și de toate. Nu există forță și putere, decât cu și prin Allah. Nu există altă divinitate în afară de Allah, și noi nu Îl adorăm decât pe El, Unicul. Ale Lui sunt toate binecuvântările, și harurile și elogierea cea aleasă. Nu există altă divinitate în afară de Allah, și noi Lui Îi devotăm cu sinceritate credința și religia noastră, chiar dacă necredincioșii detestă aceasta.” El a spus: „Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să rostească aceste cuvinte după fiecare Rugăciune."

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) nu s-a mai rugat nicio rugăciune după ce i-a fost revelat următorul Verset: „Când vine biruința lui Allah și cucerirea” [Coran 110, 1] fără a spune în ea: „Laudă și Slavă Ție o, Doamne, iartă-mă.”

Într-o noapte, nu l-am găsit pe Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în pat. În timp ce îl căutam, mâna mea a ajuns pe talpa picioarelor lui, iar el era în moschee (în Sujud), și ele erau ridicate (călcâiele sale erau ridicate în această poziție), iar el spunea: „O, Allah, caut adăpost în Mulțumirea Ta față de Mânia Ta, și în Iertarea Ta față de Pedeapsa Ta, și caut adăpost la Tine de Tine. Eu nu Te pot Lăuda pe măsura ce Ți se cuvine; Tu ești așa cum Te-ai Elogiat și Preamărit pe Tine Însuți.”

Că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună după fiecare Rugăciune obligatorie: „La ilaha illa Allah, uahdahu la șarika lah, lahu al-mulku ua lahu al-hamdu ua huua 'ala kulli șay'in qadir , allahumma la mani'a lima a'tayt ua la mu'tiya lima mana'ta ua la yanfa'u dza al-jaddi minka al-jadd" (Nu există nici un alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Unicul, fără de nimeni asociat. Lui Îi aparține Stăpânirea și Lui I se cuvine Lauda și El este cu Putere peste toate. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu dăruiești și nimeni nu poate dărui ceea ce Tu oprești, iar bogăția nu îi este de niciun folos la Tine aceluia care o deține).