Enciclopedia hadithurilor profetice

„Cu adevărat, Allah Preaînaltul a Spus: «Oricine se arată ostil față de un apropiat (uali) al Meu, Eu îi declar război. Robul Meu nu se apropie de Mine cu nimic mai Iubit de Mine decât prin ceea ce i-am făcut obligatoriu. Iar robul Meu continuă să se apropie de Mine prin faptele voluntare până când îl Iubesc. Iar când îl Iubesc, Eu devin auzul cu care aude, vederea cu care vede, mâna cu care apucă și piciorul cu care merge. Iar dacă Îmi cere, îi voi da; și dacă caută refugiu la Mine, îl voi ocroti.»

„Acela care crede în Allah și în Ziua de Apoi, să spună ceea ce este bun sau să păstreze tăcerea, acela care crede în Allah și în Ziua de Apoi să îl onoreze pe vecinul său, acela care crede în Allah și în Ziua de Apoi să îl onoreze pe cel care îl vizitează.”

Un bărbat i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): „Dă-mi un sfat!", și el i-a răspuns: „Nu te înfuria!” Și l-a întrebat iar și iar și el a răspuns: „Nu te înfuria!”

„Fiecare articulație a omului presupune o milostenie. În fiecare zi în care răsare Soarele, a face dreptate între doi oameni este o milostenie; a ajuta pe cineva cu animalul său, fie urcându-l pe el, fie ridicându-i bagajul, este o milostenie; un cuvânt bun este o milostenie; fiecare pas făcut către Rugăciune este o milostenie; iar îndepărtarea unui obiect dăunător de pe drum este o milostenie.”