Enciclopedia hadithurilor profetice

„Mi-au fost arătate Paradisul și Iadul, și nu am văzut astăzi nimic mai bun și mai rău decât ceea ce am văzut atunci. Dacă ați ști ce știu eu, ați râde puțin și ați plânge mult.” A spus: „N-a fost o zi mai grea pentru companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) decât aceasta. Ei își acoperiseră capetele și plângeau. Atunci, Omar s-a ridicat și a spus: «Suntem mulțumiți cu Allah ca Domn, cu Islamul ca religie și cu Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ca Profet.» Apoi s-a ridicat un om și a întrebat: «Cine este tatăl meu?» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: «Tatăl tău este cutare.» Atunci a fost revelat Versetul: „O, voi cei care credeți, nu întrebați despre lucruri care, dacă vă sunt arătate, nu v-ar plăcea!” (Coran, 5:101).”

„Toate păcatele celor care mă urmează vor fi iertate, cu excepția celor care sunt Mujahirini (cei care fac păcate în mod public sau le povestesc păcatele lor altor oameni). Un astfel de exemplu este o persoană care face un păcat noaptea, iar Allah îl ascunde de oameni printr-un paravan de întuneric noaptea, apoi când vine dimineața, el spune: „O cutare și cutare, am făcut răul asta sau răul asta ieri, deși Domnul lui i-a ascuns păcatele printr-un paravan de întuneric, noaptea, iar omul înlătură acel paravan dimineața.”

„Într-adevăr Allah Preaînaltul Își întinde Mâna noaptea pentru ca omul care a păcătuit peste zi să se căiască și Își extinde Mâna ziua pentru ca omul care a păcătuit noaptea să se căiască până când Soarele va răsări din Vest.”

„Domnul meu, iartă-mi păcatele, ignoranța, extravaganța în toate chestiunile și ceea ce Tu Știi mai bine ca mine. O, Allah, iartă-mi păcatele, ce am făcut intenționat și ce am făcut din ignoranță sau în glumă. O, Allah, iartă-mă pentru ce am făcut în trecut și pentru ce voi face în viitor, pentru ce am făcut în secret și în public. Tu ești Primul și Ultimul și Atotputernicul.”

Niciunul dintre voi nu trebuie să spună: „O Allah, iartă-mă dacă Dorești, ai Milă de mine dacă Dorești sau dă-mi cele necesare traiului dacă Dorești. Ci el ar trebui să fie hotărât în ruga sa, deoarece Allah Preaînaltul face ceea ce Dorește El și nimeni nu îi poate impune nimic.

Dacă un om intră în casă și Îl Pomenește pe Allah atunci când intră și atunci când mănâncă, diavolul va spune: „Nu ai niciun loc unde să stai sau unde să mănânci”, iar atunci când intră și nu Îl Pomenește pe Allah, diavolul spune: „Ai un loc unde să îți petreci noaptea.” Iar atunci când mănâncă și nu Îl Pomenește pe Allah, diavolul va spune: „Ai un loc unde să îți petreci noaptea și mâncare.”

Un Beduin s-a dus la Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și i-a spus: „Învață-mă un cuvânt pe care îl pot spune.” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus să zică: „Lā ilāha illallāh uaḥdahu lā șarīka lah, Allāhu Akbaru kabīra, ualḥamdu lillāhi kathīra, Subḥānallāhi Rabbil-`ālamīn, Lā ḥaula ua lā quuuata illā billāhi ‘l-`Azīzil-Hakīm (Nu există nimeni vrednic de adorare în afară de Allah, care nu are niciun partener. Allah este Măreț, Cel mai Măreț, toată lauda Îi aparține doar lui Allah și toată gloria Îi aparține doar lui Allah, Domnul Lumilor. Nu există putere și măreție decât la Allah Preaînaltul, Preamărețul. Beduinul a spus: „Asta este pentru Domnul meu, dar pentru mine?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus să zică: Allāhummaghfir lī, uarḥamnī, uaḥdinī uarzuqnī (O Allah, iartă-mă, ai milă de mine și călăuzește-mă și asigură-mi necesarul).

„O oameni, Allah este Bun și nu acceptă nimic cu excepție a ceea ce este bun. Allah le-a poruncit credincioșilor ceea ce le-a poruncit Mesangerilor. El a spus: «[Allah a Spus]: „O, Mesagerilor, mâncați din cele bune și fiți drepți. Cu adevărat, Eu sunt Bineștiutor a ceea ce săvârșiți voi.” (Coran, 23:51) și a mai spus: „O, voi cei care credeţi! Mâncaţi din bunătăţile pe care Noi vi le-am dăruit şi fiți recunoscători lui Allah dacă numai pe El voi Îl adoraţi!” (Coran, 2:172). Apoi a menționat omul care călătorește pe o distanță lungă, neîngrijit și prăfuit și care își întinde mâinile către Cer spunând: „O Doamne, o Doamne” în timp ce mâncarea sa este nepermisă, ceea ce bea îi este nepermis, hainele îi sunt nepermise și el s-a hrănit cu lucruri nepermise. Cum ar putea ca ruga lui să fie primită?”