Enciclopedia hadithurilor profetice

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a trecut pe lângă două morminte și a spus: „Ei vor fi torturați, și nu vor fi torturați pentru un păcat mare (considerat astfel de oameni). Dar păcatul este mare. Unul dintre ei nu a avut grijă să nu fie murdar de urină, iar celălalt obișnuia să bârfească”. Apoi a luat o frunză verde de palmier, a rupt-o în bucăți și a pus una pe fiecare mormânt. Ei au spus: „O Mesager al lui Allah! De ce ai facut asta? El a spus: „Sper ca pedeapsa lor să fie ușurată până când aceste bucăți de frunze se vor usca.”

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună în momente de necaz: „La ilaha illal-lah -’adhimul-halim, la ilaha illal-lahu rabbul-’arşil-’adhim, la ilaha illal-lahu rabbus-samauati uarabbul-ardi ua rabbul-’arşil-karim (Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Cel Măreţ, Cel Blând. Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Stăpânul Mărețului Tron! Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Stăpânul Cerurilor, Stăpânul Pământului şi Stăpânul Nobilului Tron.)”

„O Allah, m-am supus Ție, cred în Tine, mă încred în Tine, la Tine mă întorc, și pentru Tine mă lupt. O, Allah, caut refugiu sub Marea Ta Putere, nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Tine, nu mă duce în rătăcire. Tu ești Cel Veșnic Viu, Cel care nu moare, în timp ce djinnii și oamenii mor.”